Vrei să ieși dintr-o relație toxică, să îți schimbi locul de muncă la care de ani de zile te-ai plafonat? Să îți îmbunătățești relația cu copiii tăi? Simți nevoia să îți schimbi viața, dar parcă ceva nu te lasă? Iată ce capcane emoționale îți pun piedici în calea unei vieți line și împlinite.
Capcana abandonului
Sentimentul că oamenii pe care îi iubești te vor părăsi, și vei rămâne izolat pentru totdeauna. Poate că simți că nu poți supraviețui fără cei dragi și din această cauză te agăți de ei un pic prea mult. Poate că chiar te înfurie separările obișnuite.
Neîncrederea și abuzul
Așteptarea că oamenii te vor răni sau abuza într-un fel sau altul prin înșelătorie, minciună, umilire, abuz fizic, etc. Dacă suferi de această capcană, atunci probabil că te ascunzi în spatele unui zid de neîncredere pentru a te proteja. Nu îi lași pe ceilalți să se apropie de tine.
Ești suspicios în privința intențiilor celorlalți, tinzi să te aștepți la ceea ce e mai rău. Te aștepti ca cei iubiți să te trădeze. Fie eviți complet relațiile, fie formezi relații superficiale, în care nu te deschizi cu adevărat în fața celuilalt. Sau te implici în relații cu persoane care se poartă urât cu tine.
Dependența
Cine se află în această capcană, de obicei crede că nu poate să se descurce în viața de zi cu zi fără ajutorul celorlalți. Depinzi de ceilalți ca de o cârjă de sprijin și ai mereu nevoie de susținere.
În copilărie, ceilalți te făceau să te simți incompetent sau dependent – așadar, acum, ca adult, cauți persoane puternice care să te ajute să te descurci. Poate că te ferești să acționezi de unul singur, iar asta te trage înapoi și professional, și personal.
Vulnerabilitatea
Dacă ești pradă acestei capcane mentale, trăiești cu ideea că te pândește un dezastru – natural, infracțional, medical sau financiar. Nu te simți deloc în siguranță în lumea aceasta. În copilărie, ceilalți te-au făcut să crezi că lumea nu e prietenoasă și că e un loc plin de pericole.
Ai fost, poate, hiperprotejat de către părinți, care se îngrijorau cu privire la siguranța ta. Temerile tale sunt excesive și nerealiste, dar le lași să te domine. Poate că ai atacuri de panică sau îți vei pierde mințile. Sau te temi că vei da faliment și vei ajunge pe stradă. Toate acestea sunt senzații caracteristice capcanei vulnerabilității.
Deprivarea emoțională
Este credința că nevoia ta de dragoste nu va fi satisfăcută niciodată pe deplin de către alte persoane. Simți că nimănui nu îi pasă realmente de tine și nimeni nu te înțelege. Ești atras de persoane reci și distante.
Poate chiar tu ești o persoană rece și distantă, ceea ce te face să ai relații inevitabil nesatisfăcătoare. Te simți deseori înșelat și alternezi între a te simți furios din cauza asta sau a te simți rănit și singur. Ironia este că, în acest mod, prin furia ta chiar îi alungi pe alții, ceea ce duce la prelungirea stării de deprivare emoțională.
Izolarea socială
Se referă la conexiunile cu prietenii și grupurile de persoane. Are de-a face cu sentimentul că ești diferit și izolat de restul lumii.
Dacă ești în această capcană, probabil că în copilărie ai fost exclus dintre colegi, nu ai aparținut niciunui grup de prieteni sau ai avut caracteristici mai puțin obișnuite (un handicap?), care te-au făcut să te simți diferit, într-un fel sau altul. Ca adult, te-ai menținut în această capcană prin comportamentul de evitare.
Deficiența
Această capcană se referă la sentimentul că ai un defect, o deficiență interioară. Ești convins că nimeni nu ar putea să te iubească dacă te-ar cunoaște cu adevărat. În copilărie, poate că ai simțit că familia nu a respectat felul tău de a fi, erai criticat pentru defectele tale. Te învinuiai de unul singur – simțeai că nu meriți afecțiunea nimănui. Ca adult, simți teamă de iubire.
Eșecul
Capcana eșecului este credința că nu ești destul de performant la școală, la muncă, la sport sau în alte asemenea domenii. Crezi că ai eșuat, comparativ cu colegii. În copilărie, ceilalți te-au făcut să te simți inferior, pentru că nu ai avut succesele așteptate.
Este posibil să fi avut dificultăți de învățare sau să nu fi deprins disciplina necesară pentru a stăpâni abilități importante, cum ar fi cititul. Ceilalți copii erau mereu mai buni, tu erai mai slab. Ca adult, te menții în această capcană, exagerând dimensiunile eșecului și comportându-te astfel, încât să prelungești starea de eșec.
Subjugarea
Îți sacrifici propriile nevoi pentru a le face pe plac celorlalți? Le permiți altora să te controleze? Faci asta din sentimentul de vinovăție sau din frica de a fi pedepsit dacă nu te supui? Poate că, în copilărie, un părinte te-a făcut să te simți subjugat. Ca adult, te implici mereu în relații cu persoane dominatoare, dornice de control, și cărora te supui de unul singur. Sau cu persoane care se agață de tine.
Standardele nerealiste
Faci eforturi de a atinge niște standarde nerealiste, foarte înalte? Pui accent pe statut sau pe bani, pe frumusețe și realizări? Poate că aplici aceleași standarde și altora și îi judeci după ele. În copilărie, ți s-a cerut poate să fii cel mai bun și ai învățat că orice altceva decât nota 10 este un eșec. Poate că ai ajuns la concluzia că nimic din ceea ce faci, nu e bun.
Revendicarea de drepturi personale
Cei care sunt prinși în această capcană, se cred speciali. Desconsideră ceea ce altora li se pare firesc să obțină cu efort, pentru ei este ceva ce li se cuvine. Au o problem de autodisciplină. Acestor oameni părinții nu le-au pus limite, și ei au învățat că li se cuvine totul. Autocontrolul este destul de precar în cazul lor.
Toate aceste credințe – mai mult ori mai puțin conștiente – ne împiedică să funcționăm bine în lume și, mai ales să facem o schimbare în bine. Pentru a le depăși, este necesar să devenim conștienți de ele. Printr-o terapie este cel mai simplu. Apoi schimbarea va fi mai lină și mai plăcută.
În cartea Cum să-ți reinventezi viața – Cum să pui capăt comportamentelor negative și să te simți din nou bine, autorii Jeffrey Young și Janet Klosko (ed. Trei) fac un inventar al blocajelor noastre, al capcanelor emoționale care ne afectează viața.
Sursa: www.psychologies.ro
