Chiar dacă avem frici din cele mai diverse, acestea nu sunt totuna cu fobiile, care desemnează o stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. Cu toate că unele fobii sunt destul de frecvente (agorafobia, fotofobia, claustrofobia etc.) există o serie de astfel de manifestări cel puţin neobişnuite. Noi îţi facem o listă cu 10 dintre ele.
Tafofobia
Tafofobia este frica de a fi îngropat de viu. Cercetările sugerează că a apărut (şi probabil a atins apogeul) în timpul anilor 1700, într-un moment în care ciuma a fost agresivă, iar oamenii se temeau că medicii ar declara în mod eronat pacienţii că sunt morţi. Tafofobia a reprezentat un fenomen atât de serios, încât cadavrele erau adesea stocate pentru perioade lungi de timp înainte de înmormântare pentru a se asigura că nu se vor trezi.
Eisoptofobia
Eisoptofobia este frica de oglinzi sau, mai precis, de a-ţi vedea reflexia într-o oglindă. Privitul într-o oglindă poate provoca ruşine sau stres din cauza eizoprofobiei şi poate duce la depresie, potrivit mai multor studii.
Ombrophobia
Ombrophobia este frica de ploaie. Acesta se încadrează într-o categorie numită de cercetători „fobii de mediu natural”, care include şi uraganele (lilapsofobia), zăpada (chionofobia), frigul (criofobia) şi vântul (ancraofobia). Oamenii cu aceste fobii ar putea avea mai multe şanse de educaţie formală în ceea ce priveşte vremea, ceea ce i-ar ajuta „cu o înţelegere mai bună a potenţialelor pericole asociate cu vremea severă”, potrivit autorilor unui studiu recent.
Efebifobia
Efebifobia este teama de adolescenţi. Cercetătorii antropologi au descoperit de mult că aproape fiecare generaţie de adulţi adăposteşte forme uşoare ale acestei fobii – adică se uită la adolescenţi ca fiind „incontrolabili şi imprevizibili”. Pentru adulţii cu forme mai severe, petrecerea timpului cu adolescenţii poate ajuta la risipirea acestor temeri.
Există un număr mare cercetări asupra persoanelor care cred în reîncarnare şi care pretind că îşi amintesc detalii din vieţile lor anterioare. Un studiu din cadrul Universităţii din Virginia a constatat că unii copii care pretind că îşi amintesc vieţile anterioare suferă de fobii „neobişnuite” despre care spun că sunt legate de acele vieţi anterioare – şi mai ales de modul în care au murit. De exemplu, un copil ar putea avea o frică intensă de apă pe care o atribuie morţii prin înec în viaţa sa din trecut.
Hipopotomonstro – sesquipalialiofobia
Hipopotomonstro – sesquipalialiofobia nu este o glumă sadică, aşa cum ar putea părea, ci este frica de cuvinte lungi – oricine a inventat numele acestei fobii are un simţ al umorului cel puţin ciudat. Termenul este de obicei folosit în contextul tratării pacienţilor cu dislexie, care se pot lupta cu cuvinte neobişnuit de lungi. Este, uneori, numită”sesquipedalofobia”.
Globofobia
Globofobia este teama de baloane. „După ce au fost sensibilizaţi în copilărie din cauzaexplodării baloanelor, care pot genera o stare de nelinişte, pacienţii tind să evite apropierea de baloane”, scrie autorul unui studiu recent. Cercetătorul spune că aceşti pacienţi se confruntă adesea cu probleme atunci când au copii şi întâlnesc baloane la petrecerile de aniversare ale altor copii.
Nomofobia este teama de a rămâne fără smartphone. Desigur, aceasta este o fobie relativ nouă şi se caracterizează prin senzaţie de „anxietate sau nervozitate” la gândul de a-ţi pierde smartphone-ul sau de a rămâne fără baterie sau în afara ariei de acoperire. Deşi pare u moft, dependenţa pe care o avem în acest moment de smartphone-uri a transformat nomofobia într-o problemă medicală extrem de serioasă.
Panofobia
Panofobia este frica de tot, şi este un termen folosit uneori pentru a descrie pacienţii cu tulburări generalizate de anxietate. Un studiu recent a constatat că multe persoane panofobe sunt adesea speriate de întuneric sau zgomote inofensive. Dar, în general, persoanele cu panofobie au o teamă care nu rezultă dintr-o cauză identificabilă.
Cibofobia
Cibofobia este frica de alimente. Şi în timp ce acest lucru pare puţin cam ridicol, un studiu de caz a constatat că această frică sa dezvoltat atunci când un pacient a suferit spasme musculare dureroase după ce a mâncat sau a înghiţit.
Sursa: www.csid.ro
