Sunt unii politicieni care imi sunt simpatici. Putini ce-i drept. Iar simpatia mea nu are drept cauza, din pacate, performanta lor de truditori in slujba cetateanului.
Unii vorbesc romaneste corect si fluent si reusesc sa exprime idei rezonabile, altii au o inteligenta peste media ridicola care-i inconjoara prin Parlament si e suficient pentru a iesi in evidenta, cativa au citit mult si-au asimilat caruta de carti ce le-a trecut prin fata ochilor. Bogdan Olteanu nu face parte din niciuna dintre aceste categorii.
El e simpatic pentru ca imi pare a fi pur si simplu un tip de gasca. Unul dintre aceia cu care te poti duce la o bere dupa meci si sa te certi amical pe un ofsaid, cu care poti urca pe munte si sa faci un chef la focul de tabara, cu care poti discuta cam orice stiind ca „proceseaza” suficient pentru a nu fi plicticos.
Se prinde repede de poante si aluzii, pareaza cu eleganta si raspunde cand muscator, cand comprehensiv, insa nu fuge de confruntarea barbateasca.
A, ca mai derapeaza intr-un discurs de doi lei cand e vorba de politica, asta-i deformarea pe care a suferit-o dupa atatia ani petrecuti in preajma hahalerelor batrane! Dar nu asta m-i se pare grav la Bogdan Olteanu, ci o vadita tendinta de a nega evidentele, de a trece zambitor peste lucruri pe care, declarativ, le neaga.
Eludarea problemelor, pasarea lor intr-un circuit birocratic fara finalitate, protejarea colegilor de partid – aceste lucruri il plaseaza pe actualul presedinte al Camerei Deputatilor in rand cu cei care nu-mi sunt simpatici.
Da-o naibii, ba, Bogdane, credeam ca esti de-al nostru!
Nelu BROSTEANU
Ce te poti astepta de la nepotul Ghizelei Vass?