Concluzii dupa „1 iunie” (I)

Când scriu aceste rânduri – seara lui 3 iunie – rezultatele definitive ale alegerilor locale nu au fost inca comunicate. Ceea ce este cert insa pâna acum este victoria stângii, respectiv al P.S.D.-ului la alegerile pentru presedintia consiliilor judetene – cel mai important obiectiv ale recentelor alegeri.
Printre cei ce au contribuit la aceasta victorie sunt si bacauanii care prin alegerea lui DRAGOS BENEA au „inrosit” zona centrala a Moldovei pe harta tarii colorata politic, astfel cum am vazut cu satisfactie justificata pe ecranele T.V.-ului.
Ce concluzii imi permit sa trag deocamdata?
Mai intâi, ca in general P.S.D.-ul se afla pe locul I sau II si la rezultatele din celelalte 3 urne. Ce inseamna aceasta? In primul rând ca suprematia „dreptei” reprezentata in principal prin partidul prezidential al presedintelui jucator, suprematie inventata de sondaje, a fost un bluf. Povestea de la alegerile pentru Parlamentul U.E. nu s-a mai repetat. Ce sa mai vorbim de cele 54% pentru P.D.L. cu care slujitorii dreptei trâmbitau ca consecinta iesirea stângii – respectiv P.S.D., de pe scena politica a României. Cifrele de duminca au indicat pentru P.D.L. doar circa 28%, atât cât a realizat si „muribundul”, care ar fi fost creditat cu doar 15-16%.
O a doua concluzie ar fi „infratirea” Moldovei noastre cu Oltenia lui Brâncus si a lui Nicolae Titulescu, provincie care a „inrosit” si ea harta politica colorata a tarii. Aici este de remarcat si faptul ca alegerile au dus la „sucombarea” politica a doua figuri politice din P.D.L., la fel de arogante când se prezentau pe ecranele T.V.-ului. Este vorba de domnii Berceanu si Boureanu. Acesta din urma a avut recent cutezanta unui atac mârsav impotriva d-lui Ion Iliescu pe care l-a considerat „nenorocirea” poporului român, cel ce a aruncat România inapoi prin acapararea puterii dupa 89.
De altfel, presedintele de onoare a P.S.D.-ului a fost tinta unor atacuri furibunde si din partea presedintelui Basescu, la emisiunea de la Realitatea TV din seara de 3 iunie. Ma alatur remarcabilului ziarist si comentator Cristian Tudor Popescu, care invitat in continuare sa comenteze cuvântul prezidential, a afirmat cu argumente logice si exemplificari concludente ca d-l Basescu este intr-o evidenta scadere de popularitate. Totodata expunerea sa televizata plina de invective, neadevaruri evidente, falsificari ale istoriei post decembriste, ni-l ofera pe un presedinte al statului nesigur pe el, total diferit de cel din trecut. Ingrijorat de soarta viitorului sau politic ce se va consuma la alegerile parlamentare din 2009, exprimarea sa nu a mai avut siguranta si claritatea cu care ne obisnuise de când ocupa fotoliul de la Cotroceni.
Aceste atacuri la adresa lui Ion Iliescu sunt desigur considerate nejuste de românii care nu uita ca acesta s-a dovedit un autentic om politic, poate cel mai indrituit sa fie considerat cel mai important al epocii post-decembriste. El a pus bazele democratiei, a statului de drept dupa 89. Majoritatile obtinute la alegerile pentru presedintia statului atunci când Constitutia i-a permis sa participe, nu reprezinta increderea de care s-a bucurat? Iar in prezent nu putini sunt aceia care-l regreta.
Si pentru ca ne aflam la capitoul „Ion Iliescu” si criticii sai, nu pot sa nu ma refer la cei care sustin ca Iliescu nu poate fi credibil in politica româneasca actuala, având in vedere trecutul sau de comunist care i-ar fi format gândirea politica si care-l impiedica sa devina un democrat autentic. O intrebare legitima se impune ca raspuns la aceasta sustinere. Oare cum s-a putut ca un comunist – prim secretar al puternicului P.C. al fostei Uniuni Sovietice, sa-si schimbe vederile politice prin care perestroika sa sa duca in final la eliminarea comunismului lui Lenin si Stalin? Lui Gorbaciov, omenirea ii datoreaza evitarea celui de al 3-lea razboi mondial pe care unii nu-l excludeau in confruntarea dintre capitalism si comunism.

Av. Gh. DALBAN

Adauga un comentariu

*