Lectia pe care ne-o da istoria de fiecare data este ca nu invatam nimic din istorie. Cu toate ca in teorie se spune ca omul invata din greseli, nu intotdeauna axioma este adevarata.
Pentru ca, pe langa experienta, omul mai poseda si o doza masiva de incapatanare, o caposenie care-l face sa dea cu capul in usi desi, cu putin talent, ar putea apasa pe clanta.
Cata minte iti trebuie tie, ca edil care a castigat o batalie electorala denuntand abuzurile fostei administratii, sa faci exact ceea ce ai blamat in campania electoral?
Cata glagorie incape in capul cuiva incat sa puna un gardian sa pazeasca un ziarist intrat intr-o institutie publica?
Cam atata cat a avut cel care a decis ca la instalarea noii administratii, etajul pe care se afla biroul primarului si al purtatorului de cuvant sa fie pazit in permanenta de doi gardieni. Un nivel de securizare pe care fosta conducere a primariei, cu toate bubele care i s-au pus in carca, nici nu a indraznit sa-l viseze.
Dar, probabil, la asta trebuia sa ne asteptam, daca ne amintim ca in ultima parte a campaniei electorale, candidatul ce avea sa iasa castigator, se intalnea cu electoratul sub atenta supraveghere a doi bodyguarzi cat usa.
Izolat intr-un turn de fildes, la care nu ajung of-urile alegatorilor, actualul primar pare un pacient tinut in viata doar de aparate.
Este atent monitorizat de cei din jur, i se administreaza cu grija sondaje, viseaza colorat, dar nu se poate trezi la realitate.
Razvan BIBIRE
