In Bacau a avut loc un festival de teatru in limba engleza organizat si jucat de liceeni. Asa-i ca nu prea stiti de acest fapt. Un fapt cultural, la urma urmelor. Intamplator, accidental, fara voia mea, am aflat de acest lucru. Dar n-am facut efortul de timp pentru a vedea macar ce fac adolescentii acestia acolo.
Am avut, cum sa-i spun, o curiozitate pasiva. Iar acum am tupeul sa folosesc drept pretext munca lor pentru a-mi da cu parerea despre tot felul de lucruri. Deh, superioritatea celor care cred ca daca s-au nascut mai devreme au voie la tot felul de fapte…
Dar altceva ma framanta: am citit pe afisul de-o palma al festivalului ca in program este si o piesa de-a lui Sartre, „Tarfa cu respect”. Hopa!, zic, iacata o chestie „grea”, uite cum tanara generatie se apleaca intru adaparea de la izvorul culturii cele adevarate. Pe urma, m-a lovit absurdul in moalele entuziasmului.
Pai, Sartre nu-i francez? Este! Si-atunci, ce cata el intr-un festival de teatru in limba engleza?
Ca sa nu mai zic nimic de aplecarea catre stanga (in fapt, socialism in toata regula) a autorului. N-am mai inteles nimic si nici acum nu ma simt mai bine.
Ca un facut, imediat dupa aceea, m-am intanlit cu un cunoscut ziarist, scriitor, om de televiziune si de opinie din Bucuresti care se ingrijora de soarta gazetarilor de moda veche, gazetari ce vor fi eliminati de/din epoca Internetului.
Nu stiu de ce si nici nu stiu cum, cele doua lucruri s-au legat intre ele intr-un mod inexplicabil. Din pacate, eu nu am ajuns la o concluzie logica.
Ceea ce va doresc dumneavoastra!
Nelu BROSTEANU
