Centrul Lalelor este locul in care ajung copiii agresati fizic, emotional, psihic si chiar sexual. Dupa lungi si grele zile, minute, ani de suferinta si chin, micutii isi gasesc alinarea si linistea alaturi de cei care au invatat sa-i iubeasca.
Crescuti in scandaluri, lipsiti de caldura unui camin, de stabilitatea unei educatii sanatoase, aflati in deriva existentiala, alaturi de niste parinti alcoolici, copiii ajung la Centrul Lalelor. Iar pentru ei acolo inseamna acasa, iubire, intelegere, loc de joaca.
Acolo isi pot trai linistiti copilaria, departe de rautatile si bataile celor care le-au dat viata. Cazurile sunt numeroase, fiecare cu un istoric cutremurator, in care violenta, alcoolul, abuzul fizic, emotional si, chiar daca este dureros, sexual, stau la baza tuturor tragediilor. A tragediilor unor copii, majoritatea lor de 2,3, 5 ani, dar si de 16-18 ani.
Copilarii nefericite, suflete nevinovate, micuti renegati de proprii parinti.
Cinci copii ai nimanui
Ultimul caz inregistrat la Centrul Lalelor au doua surori, de 10 si 3 ani, din comuna Negri, neglijate de mama. Alti doi copii ai familiei sunt deja in grija unor asistenti maternali, iar al cincilea micut, un baietel de 2 luni, a ajuns la spital. Pentru ca tatal celor 5 copii este decedat, mama a recunoscut ca nu are cu ce sa-i creasca.
Cazul a ajuns in atentia asistentilor sociali dupa o reevaluare a familiei avand in vedere ca doi copii erau deja scosi din mediul familial, si asa s-a constatat ca alti trei copii mureau de foame langa mama lor nepasatoare si lipsita de inima parinteasca.
Batuti de mama alcoolica
Alti doi minori, de 5 si 10 ani, din comuna Balcani, au fost luati in evidenta Centrului Lalelor dupa ce s-a constatat ca erau batuti de o mama alcoolica. Despre tata nu se stie nimic, spune Adrian Chifu, directorul Centrului. Copii erau neglijati, traiau din mila vecinilor, intr-un loc insalubru.
Violata si mutilata de propriul unchi
Madalina M., de 15 ani, din cartierul Izvoare, a fost batuta cu salbaticie si violata de propriul unchi. Ramasa singura acasa, tatal fiind in spital, iar mama alungata de acelasi unchi, fata nu a avut nici macar cui sa ceara ajutor.
A stat mai bine de o saptamana in spital, internata in stare grava, dupa ce a suferit multiple traumatisme cranio-faciale, plagi contuze si lovituri pe intreg corpul. Cosmarul unui copil de numai 15 ani, caruia i-a fost furat cel mai mare dar al lui Dumnezeu, copilaria, a sfrsit numai dupa ce unchiul violator a fost arestat si inchis pentru mai multi ani.
Abuz sexual si intr-o familie „bine pusa” din Garleni
Avea 12 ani, cand tatal ei a fost descoperit ca o abuza sexual. Mama nu a vrut sa spuna nimic, de frica. Si ea era abuzata, batuta, suspusa perversiunilor sexuale de propriul sot. Cazul a cutremurat inreaga comunitate din Garleni, mai ales ca familia in cauza era cunoscuta ca fiind „bine pusa” si de conditie sociala mult superioara fata de semeni.
Tragedia a iesit la iveala in momentul in care mama si-a facut curaj si a ajuns la Politie. Fata a fost consiliata, ajutata si supusa unor sedinte de psiho-terapie, iar acum este alaturi de mama. Si asta dupa ce tatal agresor a ajuns dupa gratii.
Exploatata de fratii mai mari
„Cazurile sunt foarte tragice, mai spune Adrian Chifu. Ne impresioneaza si ne uimeste in acelasi timp. Mereu ne intrebam cum de exista si astfel de oameni pe pamant si de ce cei mici trebuie sa sufere. Nu este un anumit sablon, am intalnit cazuri chiar si in urban.
Chiar aici, in Bacau am gasit copii neglijati de parintii, care dormeau sub cerul liber si asitau la viata sexuala a mamei lor, divortata de sot”. Un alt caz care a ajuns in atentia Centrului Lalelor a fost cel al unei fete de numai 12 ani, cu parinti decedati, ramasa in grija fratilor mai mari, care o puneau la munca pentru a avea bani de distratie si bautura.
Centrul Lalelelor este un loc care, in regim de urgenta, este primit copilul abuzat psihic, fizic emotional si sexual, neglijat de parinti sau apartinatori, supus exploatarii (muncii sau cersetoriei) sau relelor tratamente, dupa cum a explicat Adrian Chifu, director. Centru are acum 22 de locuri, dar de cele mai multe ori se lucreaza peste capacitate.
Copiii care ajung aici sunt in prealabil obiectul unor anchete sociale riguroase, efectuate in baza solicitarilor din comunitatea in care traiesc sau a interventiilor de pe teren.
Scopul principal al Centrului este acela de a reintegra copilul abuzat in familie dupa ce este reechilibrat din trauma suferita, iar acolo unde mediul familial nu se poate dovedi a fi propice pentru dezvolatrea copilului, el ajunge in grija asistentilor maternali profesionisti.
Roxana NEAGU
IMPRESIONANT!CUVINTELE NU-SI MAI AU ROSTUL!
Buna! sunt o fetita de numai 10 ani. Parintii mei sunt foarte atenti cu mine si ma invata sa fac bine. Niciodata nu m-au agrasat…. Cand grasesc,mama si tata ma cearta , dar nu ma bat, cum fac alti parinti . De la ei am invatat sa ma feresc de oamenii rai, sa nu vorbesc cu strainii, sa fiu politicoasa, sa imi aleg prieteni civlizati si buni la suflet , sa nu mint, si, cel mai important- sa ii ajut la nevoi si sa-i ascult.
Cu drag, Elena
Grozav Centru
ma bucur ca exista centre care se ocupa indeaproape de copiii abuzati si e lamentabil ca acest gen de cazuri apar tot mai des in ultimul timp.felicitari
MAI SUNT PE LUME OAMENI?????? MULTE FELICITARI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
buna ziua am si eu o nepotica care este neglijata de catre sora mea si sotul ei este de groaza ce se intampla cu acest copil de numai 8 luni este lasata in casa cu orele cate 4-5 ore,flamanda si neajutorata este deshidratata i sa latit fruntea si ochisorii ei plapanzi,parca ar vrea sa iti vorbeasca,o hraneste cu lapte nefiert de capra si ala ce stii la cat timp il primeste are numai 5,500 kgla 8 luni nu are facute vaccinirile,la 8 luni nu isi poate tine capul prea bine,nu poate sa stea in fundulet,nu are putere in picioruse,nu mananca cu biberonul numai cu lingurita si atunci se ineaca si ia dat 2-3 lingurite de ceva si atat a mancat gata asa fac.cand copilul incepe sa planga ca nici putere nu are saracuta ii sufla in gurita ca sa nu mai planga si saracuta se ineaca si inghite in sec mititica,iar atunci cand sughita o pisca ca sa aiba o alta durere,sunt incompetenti,sunt de nedescris,nu am cuvinte. ceea ce v-am povestit e numai pe jumate niciNu vrea nici alocatia copilului ei nu muncesc si nici nu au nici un venit de nicaieri nu stie sa creasca acest copil si nici nu vreau sa fie luata de langa ea ,sora mea este de o alta religie nu este ortodoxa este pocaita,a nascut acest copil acasa doar cu nenorocitul de barbatusau ca altfel nu ii pot spune va da-ti seama prin ce au trecut daca avea vreo complicatie si nu nastea cum trebuie puteau murii amandoua nu sunt constienti de cea ce se putea intampla sora mea este din nou insarcinata are copilul cred vreo 4 luni ca eu nu vb cu ea, nu ca nu as vrea nu imi raspunde la tel.AM vb si cu cei de la protectia copilului au fost la ei si ne-au spus ca e totul bine si ca nu avem de ce ne preocupa,sunt da-ti si pe mana politiei dar nimeni nu face nimic,ce vor ca acest copil sa moara sau sa ajunga handicapat nu sunt destui handicapatii sa facem sa fie si mai multi nu,sa nu ajungem ca acestii copii neajutoratii sa ajunga in halul asta sa ne implicam mai mult pentru a salva o viata cat nu este prea tarziu acum sa actionam si sa amenintam paratii care fac astfel de lucruri sa le dam un termen ca daca acestii copiii nu vor avea conditi nu numai decente dar macar sa fie curatii si hraniti la timp oamenii buni noi putem schimba aceste lucruri numai noi putem.
Am 2 nepotele din partea fratelui meu mai mare, si el si sotia lui sunt aocoolici si fetele sunt foarte agresate si chinuite> Cum as putea sa le ajut?
Dai pe mana politiei daca nu vor sa i ia dute la ei acasa cand sunt plecati si ee merita o viata buna ea fetitele si fugi cu ele mai intai dute la adopti pentr-u copii .
am fost abuzata sexual la varstra de 5 ani de catre un apropiat al familiei,de atunci port un razboi cu mine insumi,incerc cu disperare sa trec peste acest capitol dramatic din viata mea,am avut multe tentative de suicid,nu am avut curajul necesar sa spun cuiva despre asta,nici eu nu stiu de ce,poate ca nu am vrut ca cei din jurul meu sa sufere…simt ca nu mai pot sa ma lupt singura cu aceasta trauma din trcutul meu,dar nici nu pot sa vorbesc despre asta pentru ca oricum nu ar mai putea nimeni sa ma ajute[precizez ca au trecut aproape 30 ani de cand s-a intamplat nenorocirea],tot ce stiu e ca imi doresc sa pot lasa in urma groaznicul meu trecut,pentru ca am un copil superb si un sot bun pentru care merita sa traiesc.