Cum am scapat de cel de al 65-lea proces!

De-a lungul celor peste 16 ani de ziaristica, am avut 65 de procese. De ultimul am scapat nu de multa vreme. Mi se tragea de pe vremea când eram la “Desteptarea”. Am fost impresionat de motivarea pe care au dat-o judecatorii in achitarea mea. Este un lucru care ar putea fi folosit de oricare din mai tinerii mei confratI care s-ar afla in aceeasi situatie. De aceea m-am gândit ca n-ar fi rau sa fie publicata.

Am scris un articol intitulat “Prefectura tolereaza abuzurile lui S.” Pentru acest motiv, am fost dat in judecata, cei care au facut-o nesolicitând cheltuieli de judecata, ci doar sa-mi cer scuze public pentru lezarea imaginii si prestigiului celui care m-a reclamat, ca o modalitatate de reparare a prejudiciului moral suferit in urma publicarii articolului respectiv. Judecatoria Bacau a respins actiunea formulata impotriva mea, iar pentru acest motiv s-a facut apel.Tribunalul Bacau a respins apelul. “A stabilit instanta ca pârâtii, având calitatea de editor, respectiv ziarist, sunt titularii dreptului la libertatea de exprimare, garantat de art. 10 din CEDO, si ca obligarea lor sa-si ceara scuze public pentru lezarea imaginii si prestigiului reclamantului ar constitui o ingerinta a instantei de judecata ca autoritatate publica, in exercitarea libertatii de exprimare de catre pârâti iar pentru a nu fi incalcat art. 10, ingerinta trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca unul dintre scopurile limitativ enumerate de alin. 2 si sa fie o masura necesara intr-o societate democratica. Prima conditie este indeplinita, având in vedere ca art. 998, 999 Cod civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie nu disting dupa cum prejudiciul este moral sau material…. Analizând a doua conditie, instanta a retinut ca este indeplinita conditia scopului legitim contând in protectia reputatiei reclamantului, acesta regasindu-se printre cele enumerate limitativ de art. 10, alin, 2, din CEDO. In ceea ce priveste cea de a treia conditie considerata a fi cea mai importanta, instanta a aratat ca, pentru a fi compatibila cu art.10 din CEDO, o ingerinta adusa libertatii de exprimare trebuie sa respecte principiile stabilite de CEDO in ceea ce priveste notiunea “necesitatii intr-o societate democratica”, instanta de la Strassbourg aratând ca adjectivul “necesar” implica faptul ca ingerinta in cauza trebuie sa corespunda unei nevoi sociale imperioase (cauza Handyside contra Marii Britanii) si ca presa joaca un rol esential intr-o societate democratica, având sarcina sa comunice informatii si idei pe orice probleme de interes general, fara a depasi anumite limite…”

Apel respins

“In ceea ce priveste expresiile folosite, in mod corect s-a retinut ca nu toate au un caracter defaimator, astfel cum pretinde recurentul reclamant, cum ar fi “isi rotunjeste veniturile”, fiind evident ca din activitatea desfasurata de cele doua societati recurentul obtine venituri si sugerând, mai degraba, consistenta profitului decât ilegalitatea obtinerii acestuia…Toate celelalte cuvinte si expresii folosite nu reprezinta altceva decât un mod de exprimare plastica, fiind de altfel preluate din memoriile adresate de locuitorii comunei M. diferitelor autoritati, pentru a atrage atentia asupra unor pretinse abuzuri. Chiar daca, astfel dupa’ cum sustine recurentul – reclamant, nicio autoritate competenta nu a stabilkit ca ar fi comis vreun abuz, sI, deci, intimatii-pârâti nu ar putea dovedi intrutotul exactitatea afirmatiilor facute, si chiar daca din modalitatea de prezentare a faptelor, autorul articolului i s-ar putea reprosa oarecare lipsa de obiectivitate, de impartialitate, nu se poate retine ca acesta a avut intentia de a fecta in mod gratuit reputatia celui vizat, fiind evident ca scopul principal a fost acela de a informa opinia publica, de a raspândi informatii si idei asupra unor interese publice, chiar daca aceasta implica uneori afectarea reputatiei unei persoane. Sub acest aspect, instanta de apel apreciaza cerinta ca opiniile exprimate, desi inevitabil subiective, sa fie exprimate intr-o masura onesta si etica, este indeplinita. Principiul stabilit in legislatia nationala de art. 998, 999 Cod civil, potrivit caruia raspunderea civila delictuala opereaza pentru cea mai usoara culpa, este in mod serios amendat de dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care nu numai ca apara libertatea de a primi sau comunica informatii sau idei (art. 10), ci permite o anumita doza de exagerare, in limbajul folosit de catre jurnalisti, practica Curtii de la Strassbourg fiind constanta in a statua ca sanctionarea unui ziarist nu trebuie privita doar din perspectiva interesului individual al persoanei vizate, ci trebuie sa evite intimidarea sau descurajarea discutarii libere de catre presa a chestiunilor de interes public, aceasta libertate având o importanta functie sociala”.
Dan MINDIRIGIU