Ucigasa maternala

Continuare dostoievskiana in cazul asistentei maternale din Bistrita vinovata de uciderea copilului de 4 ani pe care-l avea in ingrijire: femeia, retinuta preventiv de politie, se afla in aceeasi inchisoare cu mama naturala a copilului ucis, aceasta din urma executând o pedeapsa pentru un delict comun. Abominabila crima isca mai multe controverse. Odata cu acestea, sunt puse in discutie atât sistemul de ingrijire sociala autohton, cât si mai vechea “problema tiganeasca”, pentru care niciunul din guvernele care s-au succedat la conducerea tarii, dupa Revolutie, n-a reusit sa conceapa o solutie plauzibila. In fond, acestea sunt si cauzele tragediilor precum cea petrecuta la Bistrita. De o parte stau riscurile implicite degajate de un sistem social inca amendabil: examinarea corpului de asistenti se face cum se face; sub aparenta bransarii la rezervorul nesfârsit al fondurilor europene, multe directii de asistenta sociala din tara zac in paragina lipsurilor acute etc. Pe deasupra, intâmplarea de la Bistrita emana impresia lipsei de vocatie: nu ucizi un copil doar pentru ca e tigan sau doar pentru ca fiica ta are gagiu rom. Il ucizi poate pentru ca ti-ai ales prost meseria sau suferi de un catastrofic defect mintal. De cealalta parte, crima etnica indica limpede o problema etnica singulara, in continuare neelucidata: daca haoticele familii de romi ar putea iesi de sub umbrela nefasta a cutumelor ce imobilizeaza semintia in Evul Mediu si-n chirpici, probabil ca n-am mai contabiliza zeci, poate sute, de copii lasati la voia intâmplarii. Nu institutionalizarea este iesirea din acest vicios cerc etnic, ci un masiv program de “reeducare” si reintegrare dus la bun sfârsit cu orice riscuri. In acest fel ar putea rasari, in sânul tiganimii, o figura, poate o generatie, care sa imprime un alt caracter si alte perspective etniei. Nu intâmplator, problema romilor a devenit o problema europeana, in adevaratul sens al cuvântului. Argumentul acestei “difuzari” la nivel european e simplu. Pentru guvernele nationale, problema tiganeasca alcatuieste o situatie de tipul “loss-loss” (o dubla pierdere). Puse in fata pierderilor electorale, Executivele au retractat. Fie promovau o politica dura in aceasta privinta si pierdeau voturile tiganimii (si mai intrau si-n gura sloboda a ONG-urilor), fie alegeau varianta soft si pierdeau voturile majoritarilor, nemultumiti de lipsa mâinii guvernamentale forte, Executivele de dupa ’90 au lasat problema tiganilor in plata Domnului. Chiar daca agenda publica a politicii românesti pare, mai curând, centrata pe “bâlciuiala”, nefericitul eveniment de la Bistrita cere masuri urgente. Altfel, crima in cauza poate trece, ca de atâtea alte ori, drept un fapt divers, deci o drama “minora” demna de trecut cu vederea. Lucian BOGDANEL