Haosul ce domneste astazi in România este legat tot de evnimentul alegerilor din 30 noiembrie. Se stie ca in dorinta de a câstiga voturile alegatorilor, partidele politice si in special cei de la guvern, au marit oferta pomenilor electorale. Nu mai este vorba de berea si micii sau chiar banii oferiti in schimbul votului de la „localele” din primavara. Acum s-a trecut la momele din cele mai fanteziste. Desigur, domnul Boc sau domnul Geoana au ramas doar in faza promisiunilor pentru o ipotetica guvernare dupa decembrie 2008. Liberalii domnului Tariceanu, insa, incurajati de rezultatul de la locale, care i-au propulsat cu cele 20% din sufragii in treimea din care se va forma, probabil, viitorul guvern, au plusat spectaculos in aceasta perioada preelectorala.
Pomenile electorale ale guvernului
Pregatirile pentru alegerile parlamentare au inceput demult, ele fiind anticipate inca de la alegerile locale din mai. Sa ni le reamintim pe cele mai semnificative: pagubitii de la CEC, care au depus bani pentru „Daciile” pe care nu le-au mai obtinut, si-au vazut visul cu ochii; ajutoarele pentru incalzirea celor cu venituri insuficiente; devansarea unor pensii; majorarea pensiilor pentru batrânii satelor, de asemeni majorari de salariu la unele categorii provenite din domeniul public; plata unor drepturi câstigate in instantele de judecata in anii ce au trecut (cazurile de la Ministerul Justitiei si Ministerul Public). Mai recent, devansând campania electorala a aparut pe tapet incadrarea preotilor in rândul salariatilor cu drepturi depline. Dl Nicolaescu a oferit cadoul desfiintarii plafonului pentru compensatele din farmacii. Si studentii cu pretentii mai modeste au obtinut deja majorarea cuantumului burselor esalonate in doua transe.
Probelma exploziva
Lucrurile decurgeau oarecum in liniste – doar pensionarii continuau sa-si faca calculul darilor si a cosnitei. Pâna când profesorii vesnic revendicativi pentru drepturile lor – legitime de altfel – nu s-au mai multumit cu oferta domnului Vosganian de esalonare a cuantumului majorarilor incepând cu aceasta toamna. Ei au strigat in corul sindicatelor lor, cifra de 50% pentru salariile pretinse, cu plata imediata. Parlamentarii au votat in unanimitate – situatii in care se procedeaza de obicei la votarea drepturilor si avantajelor alesilor natiunii. Intr-o veselie generala, cerinta celor 400.000 de slujitori ai sistemului educational din România – inclusiv cele ale universitarilor, care pentru multi nu apare total justificata, Parlamentul le-a acceptat doleantele. Insusi minsitrul Adomnitei de la Educatie nu a avut curajul sa nu rosteasca „pentru”. De altfel mustruluiala capatata din partea sefului – dl Tariceanu – nu i-a sters de pe fata cunoscutul zâmbet pe care-l abordeaza in toate ocaziile ieseanul nostru.
Cutia Pandorii s-a deschis
Votul Parlamentului in elaborarea legii majorarii cu 50% a salariilor profesorilor a fost insa semnalul pentru alte categorii de slujbasi ai statului. Functionarii publici nu s-au lasat mai prejos. Ei cer sub amenintarea grevei majorarea lefurilor in acelasi procent de 50%. Este un fapt cunoscut ca totusi exista un numar mare de nemultumiti care fac cozi interminabile la ghiseele in spatele carora eterna birocratie româneasca ramâne impasibila. La nemultumirea celor care le asigura prin buget pretentiile nu totdeauna licite, pretind unele voci, este pusa sub semnul intrebarii amenintarea celor 100.000 de „nemultumiti”. Va veni, se vorbeste, si rândul celor din sectorul sanitar, precum si al politistilor. Grefierii si arhivarii de la instantele judecatoresti pretind si ei o noua majorare a lefurilor, anuntând ca sunt gata sa paralizeze activitatea judecatoreasca. Ei sustin chiar ca au drepturi si la unele sporuri de care beneficiaza in momentul de fata doar magistratii. S-a ajuns la un conflict deschis intre parlament si guvern, atât din punct de vedere procedural, cât si pe fond. Masura guvernului care contesta legalitatea celor dispuse de parlament au ca aparatori vigurosi pe domnii Tariceanu si Vosganian.
Apararea are cuvântul
Guvernul a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la conflictul dintre cele doua institutii ale statului. Va urma, se pare, ca posibile „probe” punctul de vedere al C.S.A.T. si a Bancii Nationale a României. Tema principala a apararii o reprezinta demonstratia ce a fost facuta de catre Ministrul Finantelor ca ne vom gasi in fata unui dezechilibru bugetar al statului. Se sustine, de asemeni, ca parlamentarii au ignorat – voit sau nevoit – obligatia de a preciza sursa de finantare pe baza avizului ce trebuie cerut guvernului in asemenea situatii. A accepta revenidcarile sindicatelor ar insemna sa se renunte la investitii importante – drumuri, spitale, scoli. S-a exemplificat, in speta, ca a majora salariul profesorilor ar insemna desfiintarea infrastructurii din scoli. PIB-ul va consemna un deficit ce poate ajunge pâna la 7% pentru urmatorii ani. Mai mult, consecinetele negative s-ar rasfrânge si pe plan extern. In plina criza mondiala, gesul României ar atrage dezaporbarea Uniunii Europene si retrogradarea rating-ului de tara a României. Bruxell-ul ar putea sa deschida procedura de „deficit exclusiv” a tarii. In legatura cu criza mondiala, a venit in discutie o teza a social democratiei care in disputa cu capitalismul liberal, pe tema rolului statului a confirmat punctul de vedere al Partidelor Social Democrate. Se cunoaste ca pentru a se salva, America a intervenit prin Presedintele Busch si Parlamentul american, deci in ultima instanta statul, pentru evitarea pericolului ce ameninta intreaga lume. Iata deci, ca teza liberalilor ca piata in capitalism reprezinta totul a fost infirmata. Rolul statului nu poate fi ignorat, ci din contra necesitatea existentei sale apare nu rareori astfel cum s-a dovedit recent. Am facut aceasta paranteza valabila si pentru cazul României, mai ales in conditiile actuale. Un pericol care ii ameninta deja pe români atâta vreme cât o moneda suplimentara pe piata va fi un fapt implinit, este scumpirea in lant a serviciilor si produselor. Alimentele deja atârna mai greu in bugetul oamenilor, iar gazele, se recunoaste aproape oficial ca se vor scumpi dupa alegeri. Deja amenzile prevazute de Codul Rutier s-au majorat. Iar de la 1 ianuarie fumatorii isi vor satisface placerea viciului printr-o majorare a costului tigarilor de cca. 5%.
Pozitia Presedintelui
Reprezinta o necunoscuta, nestiindu-se ce-i va dicta simtul sau politic, de necontestat. Va fi de partea parlamentarilor – pe care, evident, nu-i iubeste decât cu exceptiile PDL-iste, promulgând legea ? Acest lucru a coalizat pe liberali care solicita „nu-ul” prezidential. In acest caz s-ar pune insa rau cu profesorii – viitorii electori de la 30 noiembrie. Daca o va promulga se va dovedi si aliatul pe fata al PDL-ului, care si el a fost coautor al veseliei in care s-a votat legea din Parlament. Semnificativ in aceasta problema este faptul ca, cu ocazia plecarii sale in Spania, presedintele nu a dat raspunsul la care toata lumea se astepta in problema conflictului dintre Parlament si Executiv.
Epilog
Parerea noastra modesta care, desigur nu este singulara, este ca pentru iesirea din criza sunt necesare noi discutii intre partile „beligerante”. Protestatarii e necesar sa fie mai realisti, reducându-si pretentiile, in acelasi timp guvernul sa scotoceasca in registrele de la Finante pentru a gasi resursele despre care purtatorii de cuvânt ai social-democratilor sustin cu tarie ca totusi ar exista.
Av. Gh. DALBAN
ceea ce a facut Tariceanu nu este de demnitatea unui prim ministru!
a dezbinat toate categoriile sociale, asmutindu-le, una impotriva celeilalte, doar pentru a distrage atentia de la pensiile si beneficiile pe care si le-au tras parlamentarii…
ceilalti suntem prosti si ne da cu flit!
si pentru muritorii de rand nu sunt bani!
dar cati bani s-au „ingropat” la alegerile din vara, cati se vor „ingropa ” acum?cati bani s-au investit in proiecte paguboase, de care acum nu mai aminteste nimeni?
Orice numai HREBE sa nu mai fie.