Dintre ultimele evenimente care au marcat viata politica de la noi, este de semnalat dezacordul ivit intre partidele politice din Parlament, in „ecuatie”, fiind prins, desigur, si presedintele jucator al tarii. Este vorba de Legea Voiculescu care urmeaza sa modifice substantial Legea 10/2001, lege care reglementeaza rezolvarea unei mari nedreptati din perioda totalitarismului, respectiv preluarea de catre stat in mod abuziv si ilegal a imobilelor unei bune parti din populatia tarii. Legea 10/2001 a nemultumit sute de mii de familii, respectiv atât pe chiriasii beneficiari ai Legii 112/1995, cât si pe proprietarii care de ani de zile sperau in recapatarea drepturilor de proprietate. Din pacate, solutionarea notificarilor – primul act in procedura de restituire – zace in rafturile arhivelor primariilor, ducând la disperare pe fostii proprietari. Faza administrativa in solutionarea cererilor respective presupunea fie restituirea in natura a caselor, atunci când aceasta era posibil, fie prin compensare (actiuni cotate la bursa sau bani). Dosarul primariei, odata solutionat pe plan local, era trimis (sau mai corect spus era obligatoriu) sa fie trimis la Bucuresti, la „celebrul” Fond al Proprietatii. Aici trona ca presedinta o doamna care este mentionata ca facând parte din acei sefi imorali, care incaseaza venituri de zeci de mii de euro lunar, situatie demascata zilele acestea de catre presa noastra. Si aici dosarele ajunse cu chiu cu vai in Calea Floreasca din Bucuresti, nu se bucurau de o atentia necesara. In fine, Domnul Voiculescu, Presedinte PSD-PC si PRM, a avut opunerea PDL-ului si PNL-ului, regasiti in „Alianta” dupa lunga perioada de la lichidarea DEA-ului. Legea s-a plimbat timp de câteva luni pe la comisiile din Parlament, prin salile acestuia, ajungând si pe masa presedintelui tarii pentru semnare. Domnul Basescu s-a aratat potrivnic promulgarii legii, ceea ce a dus la retrimiterea in Parlament. Drumul sinuos al legii continua, caci aceasta a fost atacata la Curtea Constitutionala, care urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii legii, raspunzând afirmativ sau negativ daca legea nu incalca prevederea constitutionala relativ la dreptul de proprietate, ca unul din drepturile de baza ale omului. Trecând la analizarea continutului legii, sunt de subliniat unele aspecte : autorii ei considera ca acei chiriasi de „buna-credinta”, care au cumparat casele sau apartamentele fostilor proprietari prin intermediul statului, ramân in spatiile respective, putând sa dispuna cum vor de ele. Interpretarea pur juridica, consideram noi, este in sensul ca ambele parti, si vânzatorul (statul) si cumparatorul (chiriasul) trebuie sa se afle sub acoperamântul bunei credinte. Daca la chiriasi se mai poate discuta de o buna credinta in sensul Codului Civil, pentru Stat, care a incalcat grosolan dreptul de proprietate a unei bune parti din cetatenii tarii, s-a declarat proprietar fara nici o baza juridica, este evident ca pentru acel stat totalitar nu poate fi vorba de o buna credinta. Evident, statul cunostea in fiecare localitate imobilele ce au fost preluate de la cei nationalizati. Argumentul Domnului Voiculescu in legatura cu aceasta lege este ca in felul asta se pune capat activitatii misitilor, samsarilor care cumpara pe preturi de nimic de la proprietarii disperati in lunga lor asteptare, „drepturile litigioase”, dupa care ei dispun cum vor de casele astfel dobândite prin intermediul instantelor judecatoresti. Intr-adevar, am putea fi de acord cu acest argument, neimbratisând neaparat acuzatia ca la mijloc ar fi vorba de interese electorale (chiriasii fiind mai numerosi decât fostii proprietari) in fata urnelor, la 30 noiembrie. Ne surprinde insa, naivitatea respectatului politician, creatorul PC-ului, in ce priveste maniera in care a conceput modul de dezdaunare. Proprietarii vor fi compensati baneste la valoarea pietii libere. Oare insa, Domnul Voiculescu sa se fi retras pâna intr-atât in turnul de fildes al familiei sale, nemaistiind ce se petrece in jur ? Statul, care nu reuseste sa plateasca pensii, salarii conform nevoilor oamenilor, de unde va scoate miliardele pentru compensarea proprietatilor nerestituite? Vor putea bugetele viitoare sa acopere gaurile aplicând aceasta lege? In fond va fi vorba tot de o lovitura data populatiei in ansamblul ei. Dar presupunând ca legea va fi aplicata, lucrurile vor fi la fel de complicate. Statul nu va plati atât cât cere proprietarul. Se va apela, desigur, la Corpul de Experti – care functioneaza si azi pe lânga Fondul Proprietatii. Deja acestia, nemultumiti de cum sunt platiti, procedeaza in mers de melc in evaluarea imobilelor la care sunt repartizati. Presupunând ca se va gasi armata de experti care sa evalueze imobilele respective, proprietarul nemultumit de concluzia expertului va putea, desigur, sa se adreseze Justitiei, unde prin caile de atac respective, un dosar va putea sa mai dureze inca ani.
In momentul de fata, asa cum aratam mai sus, legea se afla la Curtea Constitutionala, a carei solutie se va da pe 12 noiembrie. Este un motiv in plus pentru care Presedintele Basescu nu a promulgat aceasta lege nici dupa revenirea ei la Parlament. Ecourile nemultumitilor, care intituleaza aceasta lege ca fiind cea a dublei nationalizari, sau sustinerea unor persoane publice care s-au pronuntat in sensul ca „in România s-a terminat cu proprietatea”, au ajuns, fara indoiala, intre zidurile Palatului de la Cotroceni.
Av. Gh. DALBAN
