Toy Story: Farfurii zburatoare si vapoare made in Bacau

In timp ce piata este invadata de kitchuri ieftine si jucarii fabricate in China, Taiwan sau alte tari din Orientul Mijlociu, un bacauan se lupta sa obtina fonduri pentru a-si implini un vis – acela de a ridica la Bacau o fabrica de jucarii.

Numele lui este Mihai Gugles. Are 44 de ani, doua calificari -subinginer auto si inginer TCM, si un master in logistica sistemului industrial. De 27 de ani il pasioneaza modelismul, aeromodelismul si, in special, navomodelismul.

Cu o migala si o rabdare de invidiat, sta ore, zile si chiar luni intregi in fata unei machete pentru a ridica un vas, o corabie sau un cuirasat. Pasiunea ii da putere si incredere in el, mai ales ca se poate lauda cu „performanta” ca una din lucrarile sale sa ajunga tocmai la presedintele Americii, George Bush.

„Este vorba de Bricul Mircea, un model care a fost facut cadou, printr-un prieten care a lucrat cu mine la realizarea machetei, chiar lui Traian Basescu, pe vremea cand era ministrul al Transporturilor. Am aflat ulterior ca macheta mea a ajuns la presedintele Americii…Este o onoare pentru mine si asta mi-a dat curaj sa continui”.

Numai la o nava a lucrat un an si jumatate

Si a continuat. A participat la zeci de concursuri nationale si internationale, a reusit sa impresioneze si englezii, are acasa „un teanc de diplome si medalii, in special de aur”, dupa cum spune.

Din fibra de stica, tabla de metal, lemn de mahon, panze adaptate si fire subtiri de cupru a ridicat mai multe prototipuri de vapoare – bricul Mircea, nava Richelieu, cuirasatul italian Vitorio Veneto, nava Aurora.

„Numai la bricul Mircea am lucrat un an si jumatate, spune Mihai Gugles. Am vandut tot aurul din casa pentru a-mi cumpara planul.

A fost nevoie de peste 100.000 de piese lucrate manual, in miniatura, pentru a finaliza macheta. Vand lucrari la pret de nimic pentru a ma putea finanta. Afara, numai nava Richelieu costa in jur de 50.000 de euro, iar in Romania nici 5.000.

Cineva mi-a oferit 2.000 de euro…Munca nu-i apreciata aici, chiar daca planurile mele sunt mari. Am facut peste tot cinste Bacaului, dar Bacaul cu ce m-a ajutat? Cu nimic.”

Vrea sa construiasca o fabrica de jucarii la Bacau

Spune asta pentru ca de trei ani se lupta sa obtina fonduri pentru a ridica la Bacau o fabrica de jucarii. Familia, cu mic cu mare, ii este alaturi.

Pasiunea lui Mihai i-a inlantuit pe toti membrii casei, inclusiv pe cele doua fete de 20 si 17 ani. „Prototipurile sunt originale, nu mai exista asa ceva in lume, spune. Avem machete pentru cobre spatiale, rechini spatiali, farfurii zburatoare.

Idei sunt o groaza, dar nimeni nu ne ajuta. Am nevoie de bani pentru a ridica o hala de productie, pentru utilaje si materia prima. Vom folosi material plastic ecologic, dar totul costa.

De banci nu te poti apropia, asociati nu gasesc, oamenii care au zis ca ne ajuta ne-au uitat, nu avem relatii si poate ca nici noroc. Am vrut sa emigram in Canada pentru a ridica aceasta fabrica, dar nu am reusit. Simt ca trece timpul degeaba pe langa noi si e pacat. E pacat in special pentru copiii Bacaului…”

Speranta moare ultima

Priveste viata sincer si dur. Dar nu se lasa. Este decis sa lupte in continuare pentru a-si implini visul, chiar daca simte ca lumea din jur il priveste cu teama, „in deradere, ca si cum am fi niste nimeni” atunci cand isi explune proiectele de viitor.

Machetele lui, munca de zeci de ani stropita din plin cu sudoare si nopti nedormite impresioneaza de la prima vedere prin imensitatea lucrarilor, minutiozitatea si precizia fiecarui detaliu, prin adevarata arta (si nu-i un cuvant prea mare cand spun asta!) expusa privirii.

„Dar ce folos daca nu sunt bani pentru a oferi mai mult?, mai adauga Mihai Gugles. Oricum speranta inca mai exista…Speranta moare ultima, chiar si pentru mine, care chiar vreau sa fac ceva pentru Bacau…”

Roxana NEAGU