Neurologii au crezut până acum că gândurile pioase stimulează centrul plăcerilor sexuale din creier, dar acum savanţii canadieni au descoperit că totul este mult mai complicat de cum se credea, notează revista germană Die Welt. Bisericile şi puternicii acestor instituţii privesc cu sentimente amestecate la faptul că cercetătorii neurologi se ocupă în ultima vreme tot mai profund cu întrebarea ce se întâmplă în creierul nostru atunci când credem, ne rugăm şi devenim una cu Dumnezeu.
Ce fel de sinapse sau fluxuri cerebrale îl produc pe Dumnezeu în creier? Unele frunÅ£i de episcopi probabil s-au încruntat foarte tare atunci când a fost depistat faptul că tocmai sistemul limbic, cu amigdala sa, este acel loc din interiorul creierului în care sunt activate gândurile pioase. Aceasta este aria cerebrală care conÅŸtientizează senzaÅ£iile de plăcere sexuală, „cu sau fără prezervativ”.
Doi neurologi, Mario Beauregard ÅŸi Vincent Paquette, de la Universitatea din Montreal, au făcut cercetări pe 15 călugăriÅ£e ÅŸi au constat în studiul realizat că atunci când un om crede în Dumnezeu cu o maximă concentrare, este implicată o întreagă suită de regiuni cerebrale. Cercetătorii le-au rugat pe călugăriÅ£e – aparÅ£inând ordinului carmelitanelor – să-ÅŸi aducă aminte cu concentrare maximă, pentru cinci minute, de o experienţă intensă avută cu Dumnezeu ÅŸi să retrăiască această experienţă.
Călugăriţele trebuiau, în acelaşi interval de timp şi la momentul respectiv, să intre într-o legătură intensă cu Dumnezeu, ceea ce ele au refuzat, pentru că aşa ceva nu poate avea loc la comandă. Cu ajutorul credinţei scoase din memorie s-a reuşit însă realizarea experimentului, iar în timpul muncii lor de rememorare, călugăriţele au fost introduse la tomograful cu rezonanţă magnetică nucleară, care măsoară tocmai fluxurile cerebrale active. Aparatul a arătat că atât cortexul orbito-frontal cât şi alte câteva zeci de arii corticale sunt activate, toate fiind marcate printr-un singur tip de activitate: producerea de emoţii.
A fost această descoperire o lovitură pentru nou înfiinţata ştiinţă a neuroteologiei? Va orbecăi ea din nou în întuneric?
ÃŽn orice caz, cercetătorilor canadieni le-a sărit în ochi ceva. ÃŽn ceea ce priveÅŸte ariile identificate de către ei, este vorba despre unele care, de exemplu la actori, joacă un rol principal, atunci când aceÅŸtia imită emoÅ£iile unor anumite personaje ÅŸi intră în pielea acestora. CredinÅ£a călugăriÅ£elor este ea oare în cazul lor o lume paralelă asemănătoare, precum în cazul actorilor scenariul ÅŸi culisele? Deja unii critici ai studiului canadian au ieÅŸit la suprafaţă. Ei se plâng că durata de cinci minute, atribuită pentru rememorarea unei experienÅ£e de natură religioasă, ar fi fost prea lungă. Este de-a dreptul imposibil să te concentrezi un timp atât de lung asupra unei singure idei. Din acest punct de vedere, rezultatul este cu mare probabilitate „contaminat” prin alte fluxuri de idei ÅŸi cerebrale.
Un alt lucru a sărit însă ÅŸi el în ochi. Oamenii de ÅŸtiinţă le-au rugat pe probande, cu scopul unei evaluări a rezultatului, să mai accepte o „probă de control”, o a doua încercare de rememorare. Corespunzător celei mai profunde experienÅ£e religioase, ele urmau să rememoreze, preÅ£ de cinci minute, o experienţă legată de aproapele, „din anii în care ele aparÅ£ineau mănăstirii”. Rezultatul a fost că în jur de jumătate din numărul regiunilor cerebrale activate doar pentru gânduri religioase a fost activă în acest caz.
Chiar ÅŸi teologia a pornit pe drumul căutării factorilor biologici ai religiozităţii. Eugen Drewermann, profesorul rebel, suspendat de la predarea învăţăturii catolice de către biserică, publică o nouă carte cu titlul: „Suflul vieÅ£ii. Neurologia modernă ÅŸi problema lui Dumnezeu”, din care volumul întâi este dedicat creierului.
ÃŽntr-un interviu acordat ziarului german Welt am Sonntag, Drewerman afirma: „Creierul îl produce pe Dumnezeu în credinÅ£a că el a fost produs de un Dumnezeu care ne vrea binele”. Profesorul de teologie ÅŸi fostul preot, care a părăsit biserica romano-catolică anul trecut, iar azi activează mai ales ca psiholog ÅŸi psihoterapeut, deplânge superstiÅ£ia care încă se manifestă pe larg în Biserica Catolică, de exemplu exorcizările care au avut loc la Vatican sub Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea.
El este de părere „că avem nevoie urgentă de neurologie” pentru „a elimina definitiv” astfel de fenomene.
