Un foarte experimentat tehnocrat din aparatul de conducere al Prefecturii imi spunea deunazi ca, in mare, se declara de acord cu “ordonanta Boc” pentru ca aceasta ajuta la “asanarea aparatului administrativ”. Cel mai adesea, folosim cuvântul asanare atunci când ne referim la operatiunea de “viabilizare” a unui teren. Spunem, de pilda, ca asanarea unei mlastini este un prim pas in directia transformarii respectivului teren intr-o suprafata agricola. Adica, intr-o suprafata de natura a aduce, intr-un termen stabilit, profit. Deci, o suprafata productiva. Asocierea sistemului bugetar cu imaginea mlastinii administrative nu e intâmplatoare. Tot mai multi comentatori incearca sa deturneze, in directia vezi Doamne a unei lupte de clasa “antipensionarime”, telurile prime ale ordonantei 230. Obiectivul documentului nu este cârpirea bugetului demonetizat al tarii, ci – asa cum recunostea si tehnocratul din Prefectura – asanarea mlastinii care balteste in toata administratia de la noi. Vizati sunt, in opinia mea, pensionarii militari care si-au gasit un culcus confortabil in sistemul bugetar, nu datorita competentelor, ci din cauza relatiilor de amicitie si servilism voluntar pe care le intretin cu unii stabi politici. Ca Boc a incercat, fie pripit, fie din dorinta de a parea echidistant, sa impuna aceleasi conditii pentru toti bugetarii poate fi discutat. Din acest punct de vedere, oportunitatea OUG 230 poate fi discutabila, ce-i drept in parte. Insa, din punctul meu de vedere, a nu vedea padurea din pricina câtorva copaci, e curata rea-vointa. Tinta sunt acei tineri, sau batrâni, “securisti” care, prin complexul de relatii si cunostinte, paraziteaza, anchilozeaza si tin in loc, ca nimeni altii, un sistem care – cel putin pe hârtie – ar trebui sa functioneze macar acceptabil. Tâlcul ordonantei se afla, asa cum am mai scris, in constatarea presedintelui Basescu, potrivit careia administratia româneasca e ramasa cu vreo 40 de ani in urma realitatilor sociale. Nu se pune problema reconfigurarii hartii administrativ-teritoriale a României. Nici vorba de asa ceva. Insa pisica privilegiilor mult prea generoase de care se bucura pensionarimea cu grade “rezidenta” in sistemul bugetar trebuia rupta, odata si-odata. Putem incepe sa cladim. Ramâne de vazut daca Boc si ai lui, fie pedelisti, fie pesedisti, au tupeul sa o faca. Pâna la capat.
Lucian BOGDANEL
Dragul meu Bogdanel, ma indoiesc extrem ca Boc a urmarit prin aceasta ordonanta asanarea administratiei, asa cum presupui tu. Mai logic mi se pare ca Boc a dorit sa taie din cheltuielile bugetului, s-a concentrat pe pensiile alea mari-mari, insa a facut victime colaterale printre pensionarii cu pensii mici-mici.
Ce spui tu cu administratia este o mare vrajeala; crezi ca tinerii nu vor face la fel ca si pensionarii cand se vor vedea in posturi cheie?
Spui ca „Obiectivul documentului nu este cârpirea bugetului demonetizat al tarii, ci – asa cum recunostea si tehnocratul din Prefectura – asanarea mlastinii care balteste in toata administratia de la noi”.
Sursa ta – tehnocratul din Prefectura – are si un nume? Ca altfel declaratia citata de tine nu face doi bani. De unde esti asa sigura ca obiectivul ordonantei este asanarea administratiei? Ti-a suflat Boc in ureche in noaptea dinaintea scrierii acestui – hm – editorial?