Toti cei trecuti de 40 de ani isi amintesc ca pe 26 ianuarie era ziua de nastere a lui Nicole Ceausescu. Aproape sigur, cei care isi amintesc cel mai bine sunt fostii detinuti condamnati la moarte sau la ani grei de puscarie, care asteptau atunci cu nerabdare aceasta zi salvatoare, in care Dictatorul semna documentul de comutare a pedepsei cu moartea sau chiar de gratiere, in unele cazuri.
„De ziua lui, Ceausescu golea puscariile”
„Imi amintesc ca in unii ani Ceausescu golea puscariile, ne spunea ieri Andrei Tanasescu, un batrân inginer agronom, trecut de 85 de ani. Ba chiar a fost un an, pare-mi-se chiar in anul cutremurului, in ’77, când se spunea ca puscariile s-au golit de tot, si asa a si fost, chiar daca, pâna la sfârsitul acelui an, cei mai multi dintre cei gratiati s-au reintors dupa gratii.” Tot batrânul Andrei Tanasescu povesteste: „Eu, in ultimii 15 ani ai Dictaturii ceausiste, am lucrat in judetul Vrancea. La Bacau am venit abia spre sfârsitul toamnei anului ’90, dupa pensionare, ca m-au luat la ei fiica-mea si ginerele. Cei care m-au convins sa devin bacauan au fost, insa, nepotii, ca lor nu le pot refuza nimic. Acolo, in Vrancea, am fost prezent la trei vizite ale lui Ceausescu, pe vremea când prim-secretar al Judetenei de partid era Dobrovici. Am citit prin ziare ca la expozitiile de produse agfricole realizate la vizitele sale prin judete erau expuse mulaje de fruncte si legume, de ramâneai fara dinti daca-ti dadea prin cap sa musti din ele dupa trecerea lui Ceausescu. Ei bine, eu pot sa va spun ca la noi, in Vrancea, produsele expuse erau char autentice, erau cele mai frumoase, aveam din belsug si fructe, si struguri, si legume. Dar la o vizita, poate penultima, a cedat un panou cu exponate, s-a rupt vreun picior sau mai stiu eu ce, si toate legumele si fructele s-au rasturnat sub picioarele lui Ceausescu. El s-a oprit si apoi a pasit printre fructe si legume, dar cei din conducerea Judetenei de partid au inlemnit. Ministrul de atunci al Agriculturii, Angelo Miculescu, i-a soptit printre dinti secretarului cu agricultura de la Vrancea: „Sa-mi comunici luni dimineata ce masuri s-au luat cu cei vinovati!”
Cum a ramas un sculptor bacauan fara statuia la care tinea
ca la ochii din cap
La Ziua lui Ceausescu, fiecare judet ii trimitea cadouri, in functie de specificul unitatilor industriale si de mica productie din judetul respectiv: portretul lui si al Sinistrei, pictate sau sculptate, de obicei in lemn, haine scumpe de blana, special croite dupa tipare unice, irepetabile, diverse obiecte de birou, frumos sculptate, bibelouri unicat, din sticla, marmora, piatra sau lemn, picturi cu „maretele realizari”, Metroul, Canalul Dunare – Marea Neagra, Transfagarasanul, sau picturi cu Dictatorul surprins in diversre ipostaze la „masa lui de lucru, Tara”, portete ale voievozilor aflati la sufletul lui Ceausescu. Un regretat sculptor bacauan, Petrica Pinca, pe atunci profesor de desen la Scoala nr.1 (actuala Scoala „Octavian Voicu” din municipiul Bacau), imi povestise cu peste 25 de ani in urma un episod comic, dar care pe el il afectase atunci profund: „Adusesem la scoala un mic bust al lui Decebal, la care lucrasem câteva luni. Era ultima varianta si-mi placea foarte mult. Naiba l-a adus la scoala, tocmai in ziua aceea, pe secretarul cu propaganda de la municipiu, si el profesor la baza. A intrat in cancelarie cu directorul scolii, Costel Tacu, si de cum a intrat a dat cu ochii de statuie. „Asta nu-i Decebal?” m-a intrebat. „Ba da, i-am raspuns eu, bucuros ca-mi recunoscuse eroul. Mi-a pierit insa, imediat, bucuria. „Tov director, impacheteaza-mi repede statuia, ca o sa i-o trimitem, la Bucuresti, Tovarasului, de ziua lui”, i-a spus directorului. Si asa am ramas eu fara statuie. A trebuit sa muncesc s-o fac din nou. Noroc ca mi-a iesit si mai frumoasa”. Petrica Pinca a mai avut o consolare, din nefericire postuma: bustul lui Decebal, realizat de el, poate fi azi admirat in centrul municipiului Bacau.
Stefan OLTEANU
