Cei 150 de ani scursi de la Unirea Principatelor (1859) nu au contat prea mult pentru autoritatile locale. La noi nu s-a organizat nimic spectaculos, nimic festiv – nu festivist – pentru marcarea vârstei rotunde a unitatii românilor din Moldova si Valahia de altadata. Diriguitorii bacauani par a fi intrat in silenzio stampa, fiind mult mai conectati la bursa zvonurilor politice: cine vine sa ia locul si cui? Daca in alte localitati data de 24 ianuarie a fost un prilej izbutit de declansare a agapelor politice, la Bacau vremea potrivnica, asezonata cu dezinteresul flagrant al celor care erau in masura sa dea tonul sarbatorii, a pus – definitiv – batista pe tambal. De orice natura ar fi ele, miturile tin laolalta un popor, transformându-l in ceea ce numim natiune. Gratie si unor politicieni de minima cultura si maxima incultura, imaginarul poporului e din ce in ce mai depopulat. Nu stim “cât facem” la scara istorica, desi unii s-ar grabi sa constate ca nu insemnam prea mult. Pentru românii recenti, Magda Ciumac sau Gigi Becali reprezinta etaloanele existentiale care, cel putin la nivel de exemplu viu, trebuie asimilate si consumate. Pentru o cariera exemplara trebuie musai sa faci si sa vrei asa cum au facut si au vrut personajele mediatice de mai sus. România este o tara cu o istorie mica, provinciala. Insa, chiar si cu aceste neconvingatoare date ale problemei, ea ramâne o tara cu o istorie. Buna, proasta sau – pur si simplu – mediocra, aceasta poveste a constiintei românesti in lume merita, cred eu, un alt tratament din partea stabilor politici bacauani, mai ales in conditiile implinirii unei vârste “istorice” rotunde si depline. Românii insa nu cred in ei insisi si in puterea de netagaduit a exemplului. Atunci când vorbesc despre conducatorii lor, românii parca vorbesc despre niste adevarati proprietari de sclavi, constatare facuta, evident, din perspectiva deloc fericita a sclavilor. Mi se pare ca asa-numita integrare europeana nu inseamna, pentru noi, decât ratacirea intr-un imens supermarket al “bunelor maniere” globalizante. Ca bacauani, deci ca români, cred ca meritam mai mult pe 24 ianuarie, din partea celor care ne conduc.
Lucian BOGDANEL
Nu cred ca „cei de sus” sunt responsabili cu atatarea unor sentimente pe care incultura si indiferenta ni le-au asfixiat !
Suntem cu totii niste cretini ignoranti !