Primaria se bate de ceva vreme cu pumnul in piept ca va facilita crearea unor noi locuri de parcare pe raza municipiului Bacau. Reprezentantii administratiei locale ne arunca intoxicari despre cât de eficient este aparatul de lucru din Primarie si despre cum se ridica rablele abandonate pentru a lasa loc liber soferilor cu masini functionale. Consilierii locali ies care mai de care in timpul sedintelor publice si isi dau cu parerea despre ce si cum ar trebui facut pentru a asigura noi locuri de parcare. Toti au solutii, unele mai realiste, altele, mai putin despre demolarea garajelor construite pe locuri unde ar trebui sa fie, de fapt, parcari publice (oare cine le-a eliberat acelor proprietari autorizatie de constructie si contra carei sume?). Insa, pâna una-alta, eu ma cert mereu cu vecinii de la bloc pentru ca nu avem locuri de parcare. Lasam si noi masinile peste noapte in zona, nu neaparat in fata blocului, le parcam unde gasim un loc liber. Chiar ieri dimineata un vecin de la un bloc alaturat m-a abordat la masina si mi-a sugerat (destul de politicos, ce-i drept) sa-mi parchez masina la bloc la mine. Mi-a spus omul niste lucruri pe care, de fapt, le cunosteam, insa ce sa-i faci… si-a varsat si el naduful. Spre exemplu, stiu ca daca ajungi acasa mai târziu de orele amiezii nu prea mai gasesti loc de parcare, in ciuda supralargirii strazilor (care, sa recunoastem, s-a facut). Mai stiu si ca – cel putin din bun simt – nu-i tocmai frumos sa parchezi in dreptul unui alt bloc pentru ca acolo ar putea fi “locul” altcuiva. Insa, ma repet, ce sa-i faci? N-ai ce face si basta. Sunt constient ca nu traim intr-o lume tocmai iesita din comun din punct de vedere al gradului de civilizatie. Am gasit masina zgâriata, de parca se jucase “X si 0” pe caroserie. Am gasit geamurile sparte, oglinda laterala rupta si cauciucurile pe pana. De fiecare data am inclinat sa cred ca a fost mai curând vreun vecin nemultumit ca i-as fi ocupat locul de parcare decât vreun adolescent rebel care si-a aratat “muschii” in fata unor amici amuzati, cum se vorbea intr-un timp prin cartier. Am acceptat ca traim intr-o comunitate si trebuie sa mergem mai departe. Sunt chestiuni care se pot intâmpla oricui si nu sunt deloc placute, va asigur. Insa cred ca a venit momentul ca, cineva – nici nu mai conteaza cine – din fruntea administratiei municipului, sa ia atitudine. Sa bata cu pumnul in masa si sa ii traga de mâneca pe ceilalti de lânga el; sa le aduca aminte ca au fost alesi in functiile pe care le ocupa de catre noi, cetatenii, si tot noi putem face ca ei sa nu mai fie acolo daca nu-si respecta promisiunile. Sa demareze odata proiectele alea de parcari supra si/sau subterane, indiferent ca se gasesc bani la bugetul local sau ca le fac printr-un parteneriat public-privat. Numai sa faca odata ceva pentru ca, sincer va spun, oamenii au ajuns la limita rabdarii.
Razvan SENDREA