Un prieten profesor de romana, care a avut de-a lungul anilor vagi inclinari spre dreapta, m-a luminat generos atunci cand mi-a dezvaluit unul dintre tristele paradoxuri romanesti: noi vrem sa facem capitalism fara burghezie. Adica, mi-am tradus eu, nu numai ca punem caruta inaintea boilor, insa boii nici macar nu exista. Fara a voi sa stirbesc imaginea boilor (cele mai poetice animale, dupa parerea unui alt dascal de literatura si gramatica), comparatia chiar ca merita a fi nuantata.
Dintru inceput trebuie sa facem referire la doua calitati fundamentale ale acestor animale, si anume acelea de a fi trudnici si rabdatori. N-ai sa vezi un bou luand-o la trap cu caruta dupa el si nici incapatandu-se sa nu porneasca din mijlocul drumului. A, mai exista si expresia ‘S-a lasat ca boul pe tanjala’, insa vorba se refera la om, nu-i asa? Cat despre ai nostri „capitalisti”, ce putem spune?
Doar ca in ultimii 15 ani au gonit prin sinistra injghebare numita economie de piata romaneasca si s-au indaratnicit in mijlocul averilor „mostenite” de la sistemul comunist. Apropo de matusa Tamara, oare nu cumva majoritatea absoluta a imbogatitilor de dupa ’89 ar trebui sa-si treaca in declaratiile de avere ca au primit mostenire de la nenea Niculae si tanti Lenuta (Ceausescu) fabrici, terenuri, hoteluri, delte, banci si multe, multe milioane de dolari?
Revenind la paralela inegala – pentru regnul animal – putem cita o alta zicere populara; ‘Numai boul e consecvent’, de obicei spusa cu un zambet smecheresc si o privire complice tocmai de cei carora ar trebui sa le fie rusine pentru ca s-au dovedit a fi niste curve de oameni. Schimband partidele dupa profit, tradandu-si prietenii dupa interes, executandu-i pe toti cei care nu le mai sunt de folos, aceste gretoase animale de prada isi fac un merit din a nu a avea nimic sfant.
Apropo de sfintenie, vechii egipteni il considerau pe boul Apis intruchiparea pamanteasca a unui zeu si il inmormantau intr-un sacrofag fabulos din aur ca semn de inalta pretuire.
Apartinatorii cirezii de miliardari romani s-au ingrijit inca din timpul vietii de ale luxului trebi: vile de neam prost in care te ratacesti, supermasini asezonate cu fetite fragede, haine scumpe si ceasuri de colectie. Nu-s pizmas, da’ parca prea repede si prea mult au adunat in numai 16 ani.
Si-atunci, sa nu-ti vina sa deschizi un abator national, unde sa fie sacrificate toate cornutele mari care-si baliga nesimtirea peste noi, bietii argati?
Nelu BROSTEANU
