Culisele abdicarii lui Cuza

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii române din punct de vedere economic, social, politic si cultural. Totusi, finalul domniei marelui domnitor ramâne invaluit in mister, enigma pe care istoricii vremii au rastalmacit-o, imbracând-o in mai multe forme. Infaptuirea celor doua mari reforme agrara si electorala, i-a indârjit pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniti intr-o coalitie cunoscuta in istorie sub denumirea de monstruasa coalitie, l-au silit sa abdice la 11 februarie 1866 si au adus in locul sau pe printul strain Carol de Hohenzollern. Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormântat la mosia sa de la Ruginoasa (reg. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.

Primul domnitor al Principatelor Unite

Alexandru Ioan Cuza a participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie si al Tarii Românesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In domniei lui Cuza, a fost desavârsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant, ca: contopirea “adunatorilor” de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862).
Intâmpinând rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze, Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In acelasi an, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decreteaza (14 august 1864) legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, desfiintând iobagia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamântului primar s-au infiintat Universitatiile de la Iasi (1860), care ii poarta azi numele si de la Bucuresti (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc.

Detronarea lui Cuza si aducerea printului strain.

Dupa lovitura de stat din 1864 si instaurarea regimului autoritar al lui Cuza, între liberalii radicali si conservatori s-a produs o apropiere treptata, în vederea înlaturarii domnitorului, restaurarea regimului parlamentar si aducerea unui print strain ca garant al Unirii. Zvonurile privind intentia lui Cuza de a numi un succesor în persoana fiului sau si de a crea astfel o dinastie – ceea ce s-a dovedit a fi complet fals – precum si intentiile marilor imperii limitrofe, în special Rusia, de a anula – prin jocuri politice – unirea Principatelor, a dus la formarea „monstruoasei coalitii”. În afara liderilor politici liberali si conservatori, în conspiratia pentru înlaturarea lui Cuza au fost atrase si nume importante din conducerea armatei – colonelul Nicolae Haralambie (comandantul singurului regiment de artilerie din Capitala si caruia i s-a promis un loc în Locotenenta domneasca de dupa înlaturarea lui Cuza), maiorul Dimitrie Lecca, aflat la comanda Batalionului de vânatori instalat la Bucuresti si colonelul Dimitrie Kretzulescu, sef al Diviziunii militare teritoriale Muntenia. Dupa unele surse, chiar Maria Obrenovici, amanta domnitorului, a fost atrasa în conjuratie, în schimbul promisiunii ca lui Cuza îi va fi crutata viata!
Spre înselarea vigilentei politiei conduse de Alexandru Beldiman, Maria Rosetti (sotia lui C.A. Rosetti) a organizat o receptie în noaptea de 10 spre 11 februarie, la care alti membrii ai conjuratiei aveau si ei misiunea „a tine la joc de carti pe functionarii si ofiterii superiori din cauza carora lovitura ar fi fost periclitata”. În seara respectiva, domnitorul a cinat singur cu doamna Elena. În jurul orei 19.00, în Palat, reuseste sa patrunda Gheorghe I. Dogarescu, tânar angajat în redactia gazetei „Trompeta Carpatilor”. Acesta îi înmâneaza domnitorului un mesaj din partea directorului Cezar Boliac, care îl înstiinta ca „patru mii de oameni înarmati s…t vor navali în palat pentru a-l sili sa abdice de pe tron”. Boliac avea informatia de la locotenentul August Gorjan din Batalionul de vânatori care asigura paza Palatului. Usor alarmat, Cuza îl cheama pe… colonelul Haralambie care îi da asigurari ca orasul e linistit. Totusi, domnitorul îi cere… maiorului Lecca (viitorul ministru de razboi) sa dubleze paza palatului. În jurul orei 2.00, trupe ale Regimentului 7 si doua baterii de artilerie se îndreapta spre palat, unde garda, comandata de maiorul Lecca, îi astepta. Ofiterii care trebuiau sa-l aresteze pe domnitor (capitanii Anton Costiescu, Alexandru Lipoianu, Constantin Pillat), dupa ce retin câtiva membrii ai camarilei, urca în apartamentul domnitorului. Ca întotdeauna în astfel de momente, exista mai multe variante referitoare la desfasurarea evenimentului. Cel mai probabil, Maria Obrenovici a asteptat ca domnitorul sa adoarma pentru a descuia usa apartamentului, astfel încât ofiterii sa poata patrunde nestingheriti. Unul dintre ei i-a pus revolverul la tâmpla si l-a trezit din somn. Cuza avea pistoalele sale pe noptiera, dar nu a apucat sa le foloseasca. Conform surselor, Alexandru Ioan Cuza, desteptat brusc din somn de cei trei ofiteri ce stateau cu revolverele întinse asupra lui, i-a întrebat ce doresc. „Am adus abdicarea Mariei Voastre – a raspuns cu îndrazneala capitanul Costiescu – si va rog sa o iscaliti”. „Nu am condei si cerneala la îndemâna”, a replicat Cuza, tinut departe de masa unde tinea pistoalele. Fiind încredintat ca au tot ce trebuia, domnitorul – fara sa se grabeasca, ceea ce îi irita pe conspiratori – a invocat lipsa unei mese pe care sa iscaleasca. Solutia a fost repede gasita de capitanul Pillat, care si-a aplecat umerii pentru ca spatele sau sa fie la îndemâna domnitorului. În jurul orei 4 dimineata evenimentul era consumat. Documentul abdicarii fusese conceput de Ion Ghica si C.A. Rosetti si avea urmatorul continut: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorintei natiunii întregi si angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron , depun astazi 11 Fevruarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenente Domnesti si a Ministerului ales de popor”. În mod evident, invocarea poporului si a dorintei natiunii era neacoperita de realitate si demagogica. Oricum noul guvern (minister, cum se numea atunci) nu era ales de popor, ci numit de domnitor. La iesirea din Palat, garda e obligata sa faca stânga – împrejur pentru a nu-l recunoaste pe domnitor si pentru ca acesta sa nu poata face apel la vreunul dintre militarii cunoscuti. Este urcat în trasura pusa la dispozitie de Ion Ghica si dus la locuinta lui Costache Ciocîrlan, un apropiat al lui C.A. Rosetti (ce fusese arestat în noiembrie 1864 si tinut închis o perioada). A doua zi, consulul François Tillos, reprezentând Franta la Bucuresti, a cerut primului ministru garantii ca Alexandru Ioan Cuza se afla în viata si permisiunea de a-l vedea. Asigurat ca este în viata, dorinta de a-l vedea i-a fost refuzata. Totusi, Tillos a gasit repede oameni în Bucuresti care sa-l conduca la locul unde Cuza era retinut. În urma discutiei cu capitanul Costiescu, gardianul domnului detronat, consulul francez reuseste sa-l convinga sa accepte întrevederea cu arestatul. Cuza îl încredinteaza pe Tillos ca a semnat actul de abdicare fara sa fie obligat. În aceeasi zi, fostul domnitor a trimis generalului Nicolae Golescu (membru al Locotenentei) un mesaj scris în care preciza ca „numai un Principe strain, dupa a mea parere, închezasuie viitorul României”. Dupa îsi exprima dorinta de a pleca din tara „cât mai degraba”, Cuza încheia mesajul cu cuvintele: „Sa traiasca România!”.În ziua de 12 februarie, guvernul hotaraste mutarea lui Cuza de la casa lui Costache Ciocîrlan la Cotroceni, deoarece fostii ministri de razboi, I.E. Florescu si colonelul A. Solomon, intentionau sa ia cu asalt locul de detentie si sa-l elibereze cu ajutorul corpului ofiteresc din garnizoana Bucuresti neimplicat în conspiratie, actiune dezavuata de Cuza. Seara, fostul domnitor paraseste Palatul Cotroceni, îndreptându-se spre Brasov, la plecare asistând locotenenta domneasca si întreg guvernul. Dând dovada patriotismului sau, Cuza a gasit puterea de a face urmatoarea urare: ”Sa dea Dumnezeu sa mearga tarii mai bine fara mine decât cu mine” si a încheiat, din nou, prin cuvintele: „Sa traiasca România!”

Col.(r) Paul Valerian TIMOFTE, prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor”- filiala Bacau