La moartea unui campion

Se întâmpla adesea sa ne amintim de mari campioni, de sportivi care ne fac mândri ca suntem români, doar atunci când li se întâmpla ceva senzational în plan extrasportiv. Este si cazul lui Marian Cozma, a carui tragica disparitie a fost transformata într-un trist circ mediatic de niste oameni care, pâna mai ieri, credeau ca handbalul e un sport de iarna practicat cu preponderenta de eschimosi.
E posibil sa sune dur, dar asta e adevarul: cum au simtit miros de sânge, sacalii media s-au repezit cu voluptate asupra familiei Cozma, nepermitându-i sa se desparta în liniste de Marian. Acelasi Marian care, în luna mai anului trecut, cucerea Cupa Cupelor în calitate de component al echipei MKB VESZPREM, aducându-si contributia la acest succes prin patru goluri marcate nemtilor de la RHEIN NECKAR LOWEN. Nimeni nu l-a bagat atunci în seama, nici macar gazetarii sportivi, care au expediat stirea la „diverse” fiindca, mai nou, ratingul îl fac pitipoancele atârnate de vedetele de doi bani ale fotbalului autohton. Nici macar luna trecuta, când nationala României a participat la Campionatele Mondiale de handbal, handbalistii n-au beneficiat de un tratament echivalent performantei de a fi ajuns între primele 15 din lume. Asta fiindca submediocrul Radoi se transfera în Arabia Saudita iar handbalul, doamnelor si domnilor, nu face rating decât mânjit cu sânge. Iar ca ridicolul sa fie sublim, site-ul de internet al Federatiei Române de Handbal n-a schitat nici macar un gest fata de moartea unui component al echipei nationale, asta în timp ce pagina de start a Federatiei Europene de Handbal îi era dedicata aproape în exclusivitate. Iarta-i, Mariane, pe toti cei care nu te lasa sa-ti dormi somnul de veci, pe toti imbecilii care vor sa faca bani de pe urma mortii tale, precum si pe cei care n-au stiut sa-ti aprecieze valoarea la adevaratele sale dimensiuni. Dumnezeu sa te odihneasca! Olimpia FILIP