Daca inainte de 89 excesul de patriotism socialist ne sufoca prin lipsa lui de consistenta – ce-i prea mult strica -, dupa aceasta data am picat din lac in put; anticomunisti câta frunza si iarba aparuti peste noapte, foarte vocali ca si cum stridenta lor de acum ar fi fost reversul tacerii din timpul lui Ceausescu, au calificat orice apel la trecut ca fiind caduc, atemporal sau chiar contrarevolutionar. Asa „am câstigat” dreptul razbunator de a hudui, dupa expresia mult mediatizata a unui contestat filozof ajuns in cele din urma patronul fostei Edituri Politice… Câteva grupuri de presiune au „lucrat” cu o perseverenta diabolica pentru a scoate din capul românilor ideea de patrie. Patriotismul a fost diabolizat, calificat drept rau national; tara a fost injurata, limba româna dispretuita iar poporul devenea in acceptia noii ideologii globaliste „o hoarda de cacat”.
In acest timp, valori de patrimoniu national au fost subtil sustrase apucând calea „democratiilor consolidate”; pentru noi, valorile simbolice ale românismului erau toxice; nu insa si pentru muzeele altora… Am fost jefuiti, fireste si cu complicitatea alor nostri; carti vechi, icoane, bijuterii antice, piese de mobilier precum si alte obiecte pretioase au disparut fara urma. Dupa mine, o si mai grava manipulare de dupa decembrie 89 s-a situat in plan spiritual; s-a „sapat” adânc, rabdator pentru a implanta in constiinta tinerei generatii indiferenta fata de valorile emblematice ale istoriei nationale; copiii nostri sunt ai nimanui, habar n-au de unde vin, nu-si cunosc radacinile si nici nu-i intereseaza; istoria a fost vidata de continut, domnitori si cronicari au disparut fara urma din cultura generala; s-a pus in loc un prezent continuu, agresiv, plezirist, cosmopolit dominat doar de valori materiale. Unde e bine – acolo e patria, nu mai suntem români, suntem cetateni ai universului; Occidentul are nevoie de forta de munca ieftina. Mass-media inlesneste acest transfer, iar ziua de 1 decembrie a ajuns sa fie celebrata intr-un Mall; totul este luat in derizoriu si derâdere.
Ca si pe timpul comunistilor, istoria este recitita si reinterpretata cu scopul de a distruge orice model eroic sau moral de patriotism luminat, in functie de comandamentele prezentului, incât a devenit din nou valabila butada comica si nu numai, ca „avem un trecut imprevizibil”.
Ideea de stat national nu convine multora; stim de ce.
O mâna de ajutor in acest sens o dam si noi toti prin neglijenta manifesta fata de trecut; urmele materiale ale istoriei se sting incet dar sigur; România de ieri este dizolcata cu cruzime, balariile cresc pe ruine, simbolurile nationale sunt sterse, cladiri de patrimoniu cad prada incendiilor dubioase pentru a implanta in locul lor hipopotami de ciment glaciali, impersonali, trufasi si atemporali pentru sclavii multinationalelor; nicio rezistenta, nicio atitudine resposabila din partea clasei politice; cine protesteaza, chiar stins, este platit sa taca, sa accepte. Sa ne fie rusine. Presedintele tarii mimeaza un anume interes pentru educatie pragmatica; despre suflet si despre istorie n-a scos o vorba.
In schimb, presedintele unei tari de emigranti cum este SUA, Barac Obama, isi fascineaza yankeii apelând cu aplomb si emotie la exemplul fondatorilor natiunii americane, in anul de gratie 2009, pentru a depasi criza globala. Un astfel de demers in România ar parea de-a dreptul rizibil; asta pentru ca ne-am ticalosit prin lucrarea diabolica de desnationalizare, pentru ca suntem injectati cu toxinele consumismului, pentru ca fibra noastra de români a pleznit ca o pânza putedra.
Ovidiu GENARU
