Mândria unui pseudonim

Este incredibil cât de multe poti spune atunci când semnezi cu pseudonim si mai ales când vrei sa jignesti pe cineva. Moda pseudonimelor, atât in presa, cât mai ales in comentariile la unele informatii aparute pe site-uri, bloguri etc. a devenit ceva de speriat. Cum ai ceva de spus, desigur fara consistenta, te apuci frumos sa spurci omul la adapostul unui pseudonim. N-ar fi prea mare supararea daca cei care apeleaza la o astfel de strategie, care poate contine o critica ce se poate dovedi constructiva, ar avea curajul sau macar demnitatea sa semneze cu numele real. Sa combata o informatie (fireste, atunci când este cazul) cu argumente concrete, cu detalii, cu exemple. Sa spuna de ce unii sau altii nu au dreptate iar ei sunt stapâni pe ceea ce afirma. Niciodata nu am fost impotriva libertatii la exprimare si fiecare este liber sa o faca dupa cum il duce mintea, pregatirea sau bunul simt. Insa totusi, pe site-uri publice sau pe bloguri cu notorietate, accesate si oameni intr-adevar interesati sa afle noutati, mi se pare abject sa te folosesti de un pseudonim pentru a injura, a denigra, a combate niste afirmatii pe care tu le gasesti nefondate sau care au deranjat intr-un fel sau altul. Ce-i drept, multi dintre cei care se folosesc de acest mijloc de exprimare sunt daca nu inculti, macar semi-analfabeti. Si, imediat, ei devin tinta ironiilor unor alti utilizatori care citesc materialul respectiv si, cunoscatori ai limbii române, sunt realmente zgâriati pe retina de ineptiile gramaticale care sunt continute de un astfel de comentariu. As da si exemple, dar mi-e jena sa redactez astfel de mizerii lingvistice. Mi s-a intâmplat zilele trecute ca, in urma unor discutii cu specialisti incontestabili ai sportului individual sa redactez o analiza referitoare la starea actuala a sportului bacauan. Nici nu va imaginati câte mizerii s-au putut scrie acolo de niste personaje care, sunt convins, nici nu ma cunosc. Dar care n-au avut curaj sa semneze cu numele lor, au apelat la pseudonime. In fapt, la origini este, din câte se pare, acelasi individ, având in vedere ca cel putin zece comentarii, desi aveau pseudonime diferite si alte adrese de mail, aveau un numitor comun: IP-ul. Chestiunea nu este singulara, este general valabila. Cazul meu este minor pe lânga ale unor alti colegi spurcati de mama focului. Si acolo situatia este similara: ID-uri diferite, acelasi IP. In speranta ca oamenii astia chiar gasesc o mândrie in a semna o atare mizerie cu pseudonim, nu-mi ramâne decât sa-i felicit pentru curajul lor iesit din comun si sa va las pe dumneavoastra sa trageti concluziile despre ei.
Razvan SENDREA

Comentarii

  1. eu a zis:
    26 februarie 2009 la ora 22:28

    Domnule redactor,va rog respectuos sa nu faceti parada cu verticalitatea morala a celor care scriu articole.Cred ca stim amandoi cum este politica editoriala a ziarelor………….In acelasi timp v-as ruga sa imi enumerati cite cotidiane isi exprima simpatia pentru un partid sau altul in antet.Mi se pare mult mai abject ca in umbra „Cotidian independent” sa preamarim pe cei in slujba carora ne gasim si sa-i improscam cu noroi pe adversarii acelorasi personaje.Domnule Sendrea ,slugarnicia nu are limite.Va rog nu va erijati in purtatorul de cuvant al celor „curajosi”.Va pot aminti cum dupa ce ati scris pentru un ziar in care l-ati ponegrit pe domnul Sechelariu ati trecut cu arme si bagaje in tabara latratorilor aplaudaci al aceluiasi personaj macabru.In momentul scapatarii acestuia v-ati sters balele si odata cu ele ati schimbat si mana pe care sa o pupati.Va doresc sa aveti parte de interactiuni cu persoane de aceeasi factura si cu aceleasi conceptii de viata ca ale dumneavoastra.Inclin sa cred ca nu veti fi tocmai fericit.Scriere usoara si sa nu fiti constipat.

    Răspunde
  2. eu a zis:
    26 februarie 2009 la ora 22:34

    Domnule Sendrea,va promit ca nu va voi mai deranja cu comentarii la adresa celor scrijelite de dvs.Am vrut doar sa va avertizez ca va cunosc si ca nu ma puteti pacali.O viata linistita!

    Răspunde
  3. eu a zis:
    26 februarie 2009 la ora 22:42

    Domnule redactor, va rog respectuos sa nu faceti parada cu verticalitatea morala a celor care scriu articole. Cred ca stim amandoi cum este politica editoriala a ziarelor. In acelasi timp v-as ruga sa imi enumerati cite cotidiane isi exprima simpatia pentru un partid sau altul in antet. Mi se pare mult mai abject ca in umbra “Cotidian independent” sa preamarim pe cei in slujba carora ne gasim si sa-i improscam cu noroi pe adversarii acelorasi personaje. Domnule Sendrea, slugarnicia nu are limite. Va rog nu va erijati in purtatorul de cuvant al celor “curajosi”. Va pot aminti cum, dupa ce ati scris pentru un ziar in care l-ati ponegrit pe domnul Sechelariu ati trecut cu arme si bagaje in tabara latratorilor aplaudaci al aceluiasi personaj macabru. In momentul scapatarii acestuia v-ati sters balele si odata cu ele ati schimbat si mana pe care sa o pupati. Va doresc sa aveti parte de interactiuni cu persoane de aceeasi factura si cu aceleasi conceptii de viata ca ale dumneavoastra. Inclin sa cred ca nu veti fi tocmai fericit. Scriere usoara si sa nu fiti constipat.

    Răspunde
  4. Alexandru Sevastopol a zis:
    27 februarie 2009 la ora 02:14

    Editorialul publicat de domnul Sendrea se doreste a fi, dupa cum am vazut parcurgand sumarele randuri, un indreptar pentru carcotasi, pentru cei care indraznesc sa prezinte alb pe negru probleme reale socio-politice, care cu greu ar putea fi dezvaluite, fie deoarece sunt trecute cu vederea, fie autorii lor au grija sa le ascunda foarte bine. Se pare ca acest domn ziarist doreste numai comentarii pozitive, laudative, pe placul “Cotidianului independent” si a clicii politice pe care o deserveste. In acesta situatie, ar fi de dorit sa inchideti aceste bloguri cenzurate, fara a mai lasa cetateanului falsa impresie a libertatii de expresie. Pentru ca, ceea ce ar trebui sa fie oglinda transparentei si impartialitatii acestui cotidian nu este in realitate decat un loc al cenzurii, devenita fatisa prin aparitia acestui editorial. Sa nu uite domnul ziarist ca Blogul este prin excelenta un loc al liberii exprimari, de multe ori un Hyde Park al celor sufocati de injustitie, de impostura, de mediocritate, de pseudovaloare. E trist sa constati ca autismul social ii cuprinde si pe aceeia care ar trebui sa lupte impotriva lui, si ale caror reflexe gazetaresti prind viata numai sub impulsul stimulilor politici. Sa fie aceasta definitia gazetarului de plastilina ?

    Răspunde
  5. autorul a zis:
    27 februarie 2009 la ora 08:20

    N-ati inteles nimic… Nu numai ca sunt de acord cu blogurile si cu accesul la libera exprimare, dar le si incurajez. Problematica textului de mai sus era alta: aceea a indivizilor care intentioneaza sa faca rau prin injurii si tot felul de magarii fara a avea curajul sa si le asume. Nu e vorba despre „dezvaluirile sub pseudonim” de care amintiti ci de acei indivizi care nu pot sa faca mai mult decat sa mazgaleasca doua randuri din care trei injuraturi si patru greseli elementare de limba romana. Nu ma erijez nici in cel mai bun, nici in cel mai destept, pentru ca toti mai avem de invatat. Dar am macar bunul simt sa-mi asum ceea ce scriu, semnandu-ma. Faceti si voi la fel si vom purta un dialog civilizat. E atat de greu?

    Răspunde
  6. alt eu.... a zis:
    27 februarie 2009 la ora 10:21

    Nu stiu daca conteaza cine si cum scrie .Cred ca de fapt nu va convine ca oamenii i-au atitudine si indraznesc sa iti spuna ce gandesc sa isi exprime oroarea fata de articolele tale pt ca asa cu spune acel „eu” intai preaslavesti pe unul si cand nu mai e la putere treci la urmatorul.Asa ca mai bine ori te lasi de meseria asta ori indrepti lucrurile.Ce ai sa te faci daca castig eu alegerile ?Ai sa pupi …..si pe mine?Si de ce nu te-ai luat direct de de cei care au scris murdar nu de cei care au scris dar au facut greseli elementare de garmatica.Apropo stii cati vor sa candideze in diferite functii dar nu stiu sa scrie?Sau chiar sant pe functii…Asa ca nu ne intereseaza decat ca putem sa ne spunem parerile chiar daca santem injurati si altora nu le convine .Asa ca va rugam scutiti-ne de articolele tale grotesti.

    Răspunde
  7. tot alt eu.... a zis:
    27 februarie 2009 la ora 10:34

    Imi pare rau .Uite ca si eu m-am grabit sa scriu si din gaba si nervii care mi-au facut articolul tau m-au facut sa grasesc sa omit anumite litere.Si care e problema ta ?Cred ca conteaza esenta …..Iar cei care nu au bunul si injura…Nu au decat inseamna ca atata au invatat si nu merita bagati in seama .Dar sant convins ca nu din aceasta cauza ai scris acest articol ci doar pt simplul fapt ca a fost comentat articolele tale si in nici un caz despre bine pentru ca lumea te stie ce fel de om esti…..Asa ca iti place sau nu …asta e.

    Răspunde
  8. ?????????? a zis:
    27 februarie 2009 la ora 19:25

    offfffff asta cu pseudonimul ai aflat-o dupa ce ai plecat de la Dogaru!

    Răspunde
  9. chestiile sunt tolerabile a zis:
    28 februarie 2009 la ora 00:32

    intolerabila este intoleranta autorului la critica,ca aceasta este exprimata gramatical sau nu.
    in realitate autorul este conservator,invechit,neadaptat la tipul contemporan de interactie.
    nu e singurul.e printre putinii care reactioneaza sub nivelul celor care abia au trecut de onomatopee in exprimare

    Răspunde
  10. Alexandru Sevastopol a zis:
    28 februarie 2009 la ora 00:53

    Stimate domnule ziarist, permiteti-mi sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii publicand acest editorial. Stim ca in meseria dumneavoastra este greu sa ramai impartial intr-un orasel provincial, daca vrei sa fii un gazetar “cunoscut” si “respectat”. Si, la fel de adevarat este ca lupta cu caracatita politica este aproape imposibila, iar un astfel de gest indraznet ar esua intr-o lamentabila tentativa de opozitie, mai ales, ca mai toate cotidienele sunt detinute de politicienii si potentatii locali. De aceea, se intelege ca sunteti obligat sa faceti jocul unora sau altora, dupa cum se succed in fieful puterii locale.
    Si totusi, ar fi mai nobil sa va puneti pana in slujba adevarului, chiar si sub “mandria unui pseudonim”, decat sa va luptati cu oamenii ce semnaleaza diferite nereguli sociale si sa semnati editoriale comandate telefonic de senatorii melcilor, in incercarea lor de a-si apara moralitatea indoielnica.
    Pentru ca altfel, draga domnule, indepartarea de adevaratele valori ale jurnalisticii va aseaza intr-un colt obscur al acestui domeniu, unde diferenta dintre fetele cu moravuri usoare si un gazetar aservit unei puteri politice se face simtita doar la tarif.

    Răspunde

Adauga un comentariu

*