Cazemata banilor

Cu foarte multi ani in urma eram in Spania, la Madrid; faceam o escala acolo la reintoarcerea din Cuba unde beneficiasem de un schimb cultural prin Uniunea Scriitorilor. Eram lefter si urma sa scot de la banca 100 de dolari expediati de o ruda din Italia pentru un scurt sejur la Madrid, ceea ce din fericire s-a si intâmplat; sa fi fost prin anii optzeci; mai iesisem de câteva ori in occident si pe-atunci n-aveam ochi decât pentru partea plina a paharului acelei lumi, desi experienta unor confrati, ramasi „afara”, in exil, se dovedise a fi dintre cele mai triste. Subiectul acestor insemnari este insa altul; va fi vorba despre bani, invizibilul diavol cimentat la temelia bunastarii occidentale, aparent orbitoare, caci ea nu apartine tuturor.
In România socialista nu intrasem in vreo banca, fusesem un biet lefegiu la stat, ca mai toti amarastenii bugetari. Bancile nu erau pentru noi; noi aveam CEC-ul, institutia cu cotiere, creion, hârtoage si miros de mucegai… Si iata-ma la Madrid, in fata primei banci capitaliste, sa-mi ridic banii, 100 de dolari, ca-n fata unei catedrale trufase, impunatoare, inauntrul careia se oficia religia banilor. Socul a fost percutant: doi politisti inarmati pâna-n dinti stateau in fata usii; am intrat frisonat de teama. Alti patru cerberi cu mâna pe arma automata m-au luat in primire, doi dintre ei conducându-ma la ghiseu, atenti sa vada ce scotocesc prin buzunare; dupa ce mi-am scos banii, m-au condus la usa; tineau degetul pe tragaci, tin minte asta. Am iesit, iar ceilalti doi de afara mi-au facut semn sa ma indepartez, ceea ce am si facut repede, bucuros ca am scapat teafar din catedrala banilor, mai bine zis din cazemata banilor.
Cezemata, da; imprejurul banilor se ridica ziduri impenetrabile; fireste, pentru a nu fi vulnerabili; ei apartin doar unora, putini, si sunt paziti cu strasnicie impotriva saracilor, multi. Disparitatile sociale, inumane, vor naste intotdeauna turbulente grave; hotii nu fac decât sa „redistribuie” ilegal banii; jaful, atentatul la averea unora ar fi un soi de haiducie creata de sistemul inegalitatilor sociale flagrante si va insoti pururi sistemul, indiferent de masurile de aparare. Nicio precautie nu va elimina jaful bancar si furtul in general, caci ambele sunt umbra banilor, insotitorii acestora; trufia marilor capitaluri, pe de o parte, si saracia lucie a exploatatilor, pe de alta parte, explodeaza unde si când nu te astepti; ieri la Brasov, azi la Cluj, mâine aiurea. Marile lovituri vor depasi mereu in maiestrie sofisticatele mijoace de protectie; istoria bancilor americane este si istoria jafurilor cu mâna armata. Violenta promovata cu asiduitate de media, filme, televiziune, se intoarce inmiit impotriva sistemului printr-un sir nesfârsit de infractiuni grave care merg pâna la crima. Complexul de factori psiho-sociali, mizeria, saracia, alcoolismul, ignoranta, carentele educationale, spiritul de aventura, lacomia, luxul, lipsa de credibilitate a autoritatilor statului compromis se amplifica exponential in starile de criza. Deci – pregatiti-va, stim la ce sa ne asteptam; au trecut si altii prin asta si n-au avut leac, dezmostenitii soartei, cei aruncati peste bord, disperatii generati de impartirea criminal-ilogica a valorilor materiale in societatea liberala a ajuns la capatul puterilor. Credeam ca in România capitalismul se afla doar in formele sale primitive, fiindca infractionalitatea nu atinsese cote alarmante; pâna si Bulgaria ne-o luase inainte, zau asa, si ma simteam frustrat; acolo functiona optim crima la comanda, jaful armat, reglarile de conturi si asalturile asupra cazematei banilor. Era nelinistit ca alti au falitii lor; iata ca-i avem acum si noi, pe-ai nostri, semn cert ca in România capitalismul s-a inradacinat, infloreste, da rod bogat…
Când banii se aduna stratificati in munti de bani, accesibili doar câtorva, in vagaunile adânci, intunecoase ale socialului flamând, se pune la cale redistribuirea lor. Capitalismul turbat si orb isi produce pe banda rulanta, sistemic, si hotii care sa-l submineze.
Degeaba l-am extirpat pe Marx din biblioteca; fenomenul exista.
Ovidiu GENARU