Despre comunism, în context actual

Marti dupa-amiaza, la Colegiul National „Vasile Alecsandri” s-a desfasurat masa rotunda cu tema „Literatura si viata in totalitarismul comunist”, initiata de profesoara Ramona Mocanu. Invitat de onoare la dezbateri a fost istoricul Nicolae Videnie, cercetator la Institutul Român de Istorie Recenta, cunoscut pentru lucrarile sale in domeniul istoriei Securitatii si, mai ales, pentru colaborarea la realizarea Suplimentului „Lista lui Secu”, demers al Academiei Catavencu, prin care au fost deconspirate numele si faptele a peste 4.000 de securisti. Moderatori ai activitatii, din partea gazdelor, au fost prof. Ioan Stoica si prof. dr. Viorel Cruceanu. În sensul unei cât mai bune întelegeri a fenomenului pus în discutie, prof. bibliotecar Maria Cretu a realizat o expozitie de carte cuprinzând titluri din literatura proletcultista si titluri de studii si cercetari postdecembriste despre comunismul românesc. În discutiile cu elevii s-au conturat câteva idei relevante, printre care raspunderea fiecaruia dintre noi in fata propriei constiinte pentru toate faptele noastre si faptul ca este necesar ca individul contemporan sa-si reevalueze raporturile cu un context social general, national, dar si suprastatal. Au fost foarte interesante interventiile elevilor, care au cerut solutii si modele fata de un discurs care presupune o perpetuare a natiunii si a statului român intr-un areal periferic: de-a lungul istoriei ne-am aflat, pe rând, la marginea Imperiului Roman, a celui Bizantin, cultural vorbind, a celui Otoman si a celui Tarist. Aceasta situare la „margine” induce ideea unei predestinari, despre care vorbeste si istoricul Lucian Boia in lucrarea sa „România, tara de frontiera a Europei”. Elevii au ridicat si chestiunea relatiei individualitatii artistice cu totalitarismul, tema dezvoltata intr-un discurs mai amplu, deoarece au fost necesare câteva precizari. Au fost artisti valorosi care s-au subordonat coordonatelor estetice oficiale pentru a debuta sau pentru a se mentine in interesul public, punându-si talentul in slujba imperativului ideologic, asa cum au fost „artisti” insignifianti care au ocupat locuri centrale prin subordonarea la directiva ideologica. Problema ramasa neelucidata, insa, a fost atitudinea fata de indivizi, in conditiile in care fata de opera intervin criteriile timpului si esteticului. Concluzia a fost ca singura chestiune cu adevarat importanta pentru un tânar este sa-si gaseasca o individualitate, sa evalueze bine lumea in care traieste, sa aleaga in mod constient si sa-si asume alegerile facute, deoarece modelele nu sunt potrivite pentru toti precum calapodul si nici solutiile nu sunt absolute. Tinerii trebuie sa inteleaga ca ei insisi pot deveni modele, dar nu in lipsa responsabilitatii si a responsabilizarii. (St.O.)