Sâmbata seara, conform legii lui Murphy, m-am confruntat violent cu o problema despre care am scris anul trecut. Sotia mea plângea cu disperare, prada unei dureri ingrozitoare de dinti, iar eu ma invârteam in jurul ei, nestiind ce e de facut. I-am dat calmante, dar nu mai raspundea la ele. As fi dus-o la Urgente, dar stiam ca ar fi fost in zadar – doctorita Liliana Petrescu imi spusese in vara ca „oamenii vin noaptea la noi cu probleme dentare, dar nu le putem oferi decât calmante. Sunt revoltati si ne ocarasc. Ei nu inteleg ca nu ne pricepem la dinti”. In cele din urma am sunat, cu inima strânsa de indoiala, la un medic dentist particular. Unul care n-a uitat de Juramântul lui Hipocrate si care ne-a salvat fara sa accepte un leu. Am ramas totusi cu o durere, pe care unii o cunosc si pentru care medicina nu are leac.
Oricare dintre noi se poate trezi oricând cu o durere insuportabila de dinti si poate ca medicul stomatolog nu va mai raspunde la chemare. Cu toate astea, Statul (sistemul medical), garant al Constitutiei si al Drepturilor Omului, calca senin peste lege si mai ales peste oameni. „Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. Cetatenii au dreptul la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat”, spune Constitutia. „Dentistii ar trebui sa rezolve problema. Noi putem organiza garda de noapte stomatologica la Urgente, dar numai in cazul in care ne ajuta si dentistii”, mi-a spus asta vara directorul medical al Spitalului Judetean, Valerica Ciobanu. Lipsa serviciilor medicale stomatologice de urgenta in timpul noptii, incredibila in conditiile in care ne intitulam demult cetateni ai Europei, completeaza in mod grotesc tranzitia interminabila a României postcomuniste, in care criza economica e doar cireasa de pe tort.
Alin LEANCA