Bâlciul de iluzii al nationalei

Partida cu Serbia a fost considerata cruciala pentru calificarea României la Turneu Final 20101, din Africa de Sud. Iata insa ca voci multe spun ca nu-i asa, ca România poate sa bata totul in continuare si se va califica, ca doar mai are sase meciuri de jucat. Inclusiv vinovatul momentului, Piturca (foto). Si a mai fost gasita o varianta prin care ne-ar putea ajuta… Olanda, desi face parte din alta grupa. Aceasta speranta se sprijina pe argumente extrem de slabe si este de-a dreptul periculoasa. Nu face decât sa prelungeasca actuala stare de lucruri din fotbalul românesc, când nu mai este vreme de pierdut. Fotbalul, fata de celelalte sporturi din România, s-a miscat mai bine dupa 1989. A obtinut independenta financiara, a acaparat cam toate sponsorizarile, a trecut cu totul la profesionism. Sigur, rezultatele nu sunt cele pe care ni le-am dori, dar nici nu avem bani sa ne putem lupta cu marile puteri din Vest. Trebuie insa pus degetul pe rana: in fotbal, la fel ca in celelalte sporturi, s-a mai mers o bucata destul de lunga din inertia sistemului socialist, iar „slana” s-a terminat. Ratarile aproape continue in preliminarii ar trebui sa fie pentru toata lumea cea mai buna dovada. Celelalte sporturi se vor trezi probabil abia dupa Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, când România se va intoarce acasa fara vreo medalie. Fotbalul trebuie sa fie din nou in frunte, sa se reformeze mai devreme. Sa o ia de jos, sa-i determine pe copii sa joace fotbal, sa aibe rabdare sa-i creasca frumos. Mai buna intoarcerea cu fata spre noi insine, decât speranta unei minuni de la stranieri! Nu mai avem un sistem care sa creeze fotbalisti de valoare, asa ca trebuie sa il construim. Va fi nevoie sa sacrificam multe turnee finale, dar poate nu atât de multe ca Franta, care a pierdut zece ani dupa Mondialul din ’66, altfel putea deveni campioana lumii inca din ’78 sau ’82. Oare de lumea fotbalului nostru se multumeste doar sa copie greselile altora, in loc sa invete din ele?