Principele Radu Duda a anuntat ca va candida la presedintia României. Era vremea sa avem si-un print care sa tânjeasca la fotoliul de sef de stat, dupa ce ani la rândul frumosi nebuni ai marilor orase precum pseudovindecatorul Mudava sau senilul si, deopotriva, seninul Pavel Corut si-au incercat norocul chior in goana dupa putere. Dar ce fel de principe e Duda? E de Veringen, nu de Sigmaringen, adica un fel de alteta plamadita la apelul de noapte si girata de mariajul cu fiica cea mare a Regelui Mihai, principesa mostenitoare a Coroanei, Margareta. Duda e actor, deci arata bine, asa cum la vremea lui Ronald Reagan arata bine. Insa lacunele lui de abordare politica nu pot fi tainuite la infinit de masca nitelus coclita a sângelui devenit albastru prin convenienta juridica sau de impecabilul discurs public ce tradeaza, in forma practica, vechiul narav teoretic al formelor fara fond. Inclin sa cred ca abilitatile lui Duda nu se ridica la nivelul aparitiilor sale publice, iar in acest moment nu stiu daca România isi permite luxul de-a avea ca presedinte un bun si aratos comediant de salon. Desigur, Duda e altceva, e altul, dar el mi se pare a fi – la fel de bine – un altul intre ceilalti. Prezenta sa, la inceput meteorica, creste in intensitate pe masura ce alegerile prezidentiale se apropie. Duda imi aminteste de Lia Roberts, candidata fantomatica descinsa in campania pentru prezidentiale din 2004 la brat cu un oarecare Dick Morris. Dick a fost consilierul personal al lui Bill (Clinton) si omul care a brevetat administrarea politica a statului american prin sondaje de opinie saptamânale care sa arate ce vor de la viata si de la Bill americanii care alcatuiesc statul american. Dick a facut cariera si a sfârsit prin a da lovitura. Acum face ce fac toti, bloggereste si isi da cu parerea. Duda a incercat sa copieze, oarecum, scenariul de lansare a candidaturii Liei Roberts. El a lasat sa se scurga in media fotografii care-l infatisau in compania directorului executiv al campaniei lui Obama, Betsy Myers. In Texas, numele Betsy e folosit la botezarea cornutelor, iar pretinsa directoare a campaniei lui Obama nu trebuie confundata cu strategii campaniei lui Obama. Acestia sunt un manunchi de vechi cunostinte din Chicago ale fostului senator. David Axelrod, Robert Gibbs etc. Primul si-a cam vândut firmele de consultanta politica si s-a retras la caldurica, al doilea a ajuns purtator de cuvânt al Casei Albe. De Myers eu nu am auzit dar, in lipsa unui blazon princiar, Duda se poate asocia la nesfârsit cu astfel de nume aparute din spuma Oceanului Atlantic. Duda mi se pare ca nu e mai mult decât un condotier care iubeste aventurile. Fie ele si politice.
Lucian BOGDANEL
De-acu’ ar trebui sa ne intrebam din electoratul cui disloca dl. Duda voturi , cate procente rupe si de la cine , ce servicii secrete regleaza planetarele principelui si asa mai departe…da’ te las pe tine sa consumi energii si ipoteze pe subiecul asta ca stii doar : pe mine nu ma-ntereseaza. Salut orice aparitie de genu asta in campania prezidentiala si astept cu nerabdare candidatura unui Ciuvica , Raj Tunaru , Free Gigi Becali , Vadim , Prigoana , de ce nu Bahmuteanu (ce e fata capabila si „de casa”) , ori a lui Vanghelie (ca sa are si PSD-ul o sansa) fara de care n-am fi noi cu adevarat romani pe aceste meleaguri dar de gatul carora ne afundam cu totii in maruntaiele puturoase ale acestei tari eviscerate de lama prea ascutita a democratiei si de inconstienta propriilor fii care o reguleaza si-o martirizeaza (in acelasi timp) pentru a mia oara.
Jeane…sa ne fie de bine!