Criza ca manipulare

Obama nu trebuie condamnat. Intr-o societate care nu mai are timp de ea insasi, Obama a avut timp pentru trecut. Presedintele american nu inoveaza, ci a ales sa calce pe o carare deja batatorita de timp. Intr-un stat care si-a incredintat pâna si justitia categoriei precedentului, Obama nu incearca nimic fara precedent. Pompatul dolarilor in nestire in economia americana a fost solutia anticriza care i-a asigurat lui Franklin Delano Roosevelt un loc de onoare in Hall of Fame-ul politicii nord-americane. Obama face ce a facut FDR, insa gaura care trebuie infundata acum e cu mult mai neagra, iar kilometri de bani care se scurg prin ea, ora de ora, demonstreaza, odata-n plus, ca solutia trebuie, totusi, cautata in alta parte. Obama nu oblojeste, ci risipeste banii contribuabililor. Ma mira ca pâna acum nimeni nu s-a grabit sa realizeze ca asa-numita criza economica e o fisura generala de sistem, nu o minora fractura economica ce ar putea fi tratata cu alifiile si compresele de-acum obisnuite. Intâlnim nu doar o criza de incredere, inerenta cazuisticii economice, ci o criza de continut si, poate mai important, una de constiinta. Adâncimea actualei crize atinge marginea de jos a constiintei. Bush anunta, catre finalul mandatului sau, un ajutor financiar de aproape 800 de miliarde de dolari pentru economia americana. Astazi se vorbeste de 3 trilioane, adica de 3000 de miliarde de dolari. Diferenta nu e chiar de trecut cu vederea. Economia româneasca, una de extractie inca periferica, pare ca suporta cu relativ stoicism efectele dezmatului economic global. Tara a fost totusi injugata la un imprumut extern, catalogat de seful statului cu apelativul „preventiv”. In sondaje date recent publicitatii, românii asociaza ideea imprumutului cu numele Basescu. La un moment dat, presedintele a recunoscut public, voit sau nu, ca a intervenit prea mult in afacerea imprumutului contractat prin FMI. Acronimul FMI are conotatii negative in imaginarul colectiv, fiind asociat, indeobste, cu haosul recurent tranzitiei românesti. Si atunci, ca si acum, România a recurs la repetate imprumuturi stand-by pentru a-si finanta naufragiul politico-administrativ si, in definitiv, pentru a supravietui urgiei. Incet, dar sigur, media românesti reusesc sa asocieze criza economica cu crizele politice proeminente generate de Basescu in timpul mandatului de premier al lui Tariceanu si, prin asta, reusesc sa-l faca vinovat pe seful statului de situatia tot mai precara in care se afla tara. Peste 80 la suta din români, potrivit unui sondaj, sustin ca traiesc mai rau decât anul trecut. Acest mai rau existential indus, in parte, de mass media l-ar putea cobori de pe piedestal pe Basescu, undeva catre toamna acestui an. Criza e folosita la noi ca un obiect de traficare a increderii sau neincrederii românilor intr-o persoana sau alta, de manipulare a naivitatii colective a electoratului. Când iti repeti intruna ca esti insaracit, ajungi sa te si crezi. Chiar daca ai frigiderul ticsit cu alimente.
Lucian BOGDANEL