Impozitarea nimicului

Controversatul impozit forfetar imi provoaca nebanuite nostalgii sportive. El imi aminteste de fostul antrenor al Petrolului Ploiesti, Victor Rosca – Vicky, pentru cunoscuti – care a intrat in istoria fotbalului românesc nu prin vreo performanta iesita din comun, ci prin zicerea: „Ai, n-ai mingea, tragi la poarta!”. Oricât s-ar chinui ministrul „marmosin” Pogea sa argumenteze in fata opiniei publice necesitatea introducerii unui asemenea impozit, el nu poate sterge, prin explicatiile banale pe care le ofera, impresia de autogol fiscal ce emana dinspre noua taxa. „Ai, n-ai profit, platesti taxe!”, vrea sa ne spuna contabilul din fruntea Ministerului Finantelor Publice. Pâna la un punct, zbaterile Guvernului merita macar bagate in seama, nicidecum laudate. Guvernantii vor sa scoata bani si din piatra seaca, refuzând sa recunoasca, public, evidenta: tara o duce prost, foarte prost, iar imprumutul extern contractat de la FMI e mai mult decât o centura de siguranta financiara. El e o parasuta de siguranta. Ideea impozitului forfetar a traversat mai multe minti din politichia noastra, pentru a-si face cuib – intr-un final – in mintea ministrilor pedelisti. Cele câteva zeci de mii de firme care declara, anual, pierderi sau cifre de afaceri ridicole, meritau sa fie luate la puricat de fisc, mai ales ca multi dintre patroni se obisnuisera sa-si cumpere masini, vile si terenuri pe firma, nu din avutul propriu. Bruma de profit disparea, peste noapte, in ceata pentru a face loc pierderilor financiare declarate de patroni. In realitate, destul de multi români si-au construit o viata de invidiat, alegând sa fenteze din glezna vigilenta fiscului. Insa acest lucru spune ceva despre modul aberant in care au fost instituite zeci de taxe si impozite in România, tara tuturor taxelor si impozitelor posibile si imposibile. Numai aici Boc putea sa gândeasca si sa puna in opera, cu argumente plauzibile, ideea impozitarii nimicului. Exista destui mici intreprinzatori de buna credinta, dupa cum exista si o inflatie de nelegiuiti care fac comert international desi tin buticuri si tarabe de doi lei. Primii vor plati polita eliminarii din sistem a celor din urma. In perioada de criza ei vor fi obligati, de asemenea, sa suporte costurile tot mai piperate ale capriciilor politicienilor nostri si a lipsei lor de clarviziune fiscala.
Lucian BOGDANEL