“Tovarase presedinte, Garda de onoare constituita in cinstea sosirii dumneavoastra, va prezinta onorulâ€. Tam-tam tam-tam tam-ta-ta-ta-tam, ta-ta-tam, ta-ta-tam…
Acest fragment a lipsit de la vizita de vinerea trecuta a ministrului Flutur. In rest au fost toate celelalte: porumbei eliberati de niste insi ascunsi in spatele tufisurilor pe cand ministrul descaleca din masina si gusta din painea si sarea cu care a fost intampinat; un taraf care a inceput sa cante la semnul unui individ cu mutra de fost activist, copii imbracati in straie populare tremurand in frig, june cu catrinte scurte asteptand langa primarul cu esarfa tricolora la gat.
Ziua recoltei tine doua ceasuri
Vinerea trecuta a fost, cica, Ziua Recoltei. In avampremiera Zilelor Bacaului, la Insula de Agrement a fost organizata tovaraseste o expozitie cu realizarile judetului in agricultura. Au fost aduse oi, vaci, cai, mere, cas, miere si tuica; un vitel intreg a fost pus la protap iar cateva zeci de slujbasi au asteptat tremurand intr-o ploaie mocaneasca venirea ministrului.
Care, cum ii sade bine unui ministru, intarzia. In sfarsit, se aude o sirena de politie. Lumea, pleostita de atata ploaie, invie. Trei tipi, cu cate o cutie mare, in care stau zgribuliti cate zece porumbei, se ascund in dosul tufisurilor. Sub un cort se aranjeaza taraful de lautari imbracati in costume populare.
Mai incolo, se aranjeaza casul, se aduc niste bidoane cu vin, se da foc la gratar. Ma bag si eu in tufisuri, sa vad ce-i cu atata agitatie; sunt, insa, aruncat de colo-colo, ca o bila de biliard: Da-te incolo, ca nu va d semnu’, da-te dincolo, ca nu vedem noi semnu’…
La un semn…
Ministrul apare; e intampinat de o mare de yes-man-i. Un semn si incepe taraful sa cante o melodie saltareata. Ministrul trebuie ca taie panglica pe care se muncisera unii s-o lege de niste copaci; eu nu vad, ca e inconjurat de multimea zambitoare a angajatilor de la Agricultura. Alt semn si porumbeii sunt eliberati.
„Husi, husi” – se aude din tufisuri. Inghetati si murati ca niste gogonele, porumbeii nu voiau sa-si ia zborul. Unul aterizeaza pe umbrela unuia din alai, in hahaielile multimii. Ministrul nu vede dar se bucura ca prezenta lui e salutata.
Indicatii
Ministrul merge la primul stand. Sta de vorba cu oamenii de acolo, costumati in tarani, le da sfaturi, indicatii. Le spune ca a stat de vorba cu un presedinte al agriculturii de la UE. „Taranii” dau din cap a pricepere. Alaturi e un stand cu miere; ministrul spune ca trebuie sa mergem pe mierea ecologica.
Mai incolo, un porc recent taiat asteapta sa fie pus pe protap; fusese asezat cu grija pe un nailon sa nu se murdareasca. Nu de alta, dar trebuia dat inapoi dupa vizita oficala. Ministrul le spune taranilor sa nu se sperie de UE, ca nu-i chiar asa cu taiatu’ porcului. Dincolo, niste vaci si oi; ministrul vorbeste despre septel; emotionata, una dintre vaci se balega.
Cu caciula pe-o ureche
Doi pui de om in costum popular, cu cate o cusma sanatoasa de oaie tuflita pe cap, topaie sa fenteze picaturile de ploaie. Din crestet pana in picioare sunt in straie populare abia scoase de la naftalina; numai opincile le-au inlocuit cu niste adidasi soiosi. Sunt murati tot de ploaie dar tot mai au putere sa sparga timpanele celor din jur sufland intr-un corn.
– De cand stati aici, ma?.
– De doua ore – mi se raspunde.
Emotii de toamna
Primarii – ca erau mai multi, din cateva comune – sunt rosii de emotie. Racnesc la cate un Nicolae sau Vasile, sa le aduca tuica, sa intoarca pulpele pe gratar ca vine dom’ ministru si nu-i gata. „Ada, ma, vinul ala, odata!” – racneste unul si un pustan cara grabit bidoanele de cinci litri cu vin alb si le asaza langa o duduie in catrinta care tremura toata.
Festivism? Nu la noi
La conferinta de presa care a urmat l-am intrebat pe ministru daca nu crede ca festivismul cu care a fost intampinat poate fi interpretat periculos. Mi-a spus ca n-a vazut festivism ci doar niste oameni sinceri care au fost bucurosi sa-si aduca la oras realizarile si ca trebuie sa redescoperim satul.
Inaugurarea a fost cam pe la patru seara. Conferinta de presa, undeva pe la sase. A doua zi nu mai era nici urma de tarani la Insula.
Razvan BIBIRE
