Religii sub lumina Invierii

Cu inima impartita intre islamism si crestinism

Accepta sa vorbeasca cu noi doar dupa ce ii promitem ca vom scrie fara patima, echilibrat asa cu simte el religia. Recunoaste ca se trage dintr-o familie de musulmani din Siria, dar tot el povesteste cum, cu ani in urma, preotul i-a pus pe cap, la manastirea Agapia, cununa de mire alaturi de aleasa inimii sale. Are 12 frati dintre care doar el a decis sa locuiasca intr-o alta tara. Ii place numele sau, Talal Hamad si sustine ca stie sa faca bine afaceri din care sa iasa bani frumosi. Isi imparte inima, zi de zi, intre mahomedanism si crestinism. Acesta este motivul pentru care cei doi baieti ai sai poarta si nume românesti si nume siriene: Nidal Stefan si Samir Tudor. „Parintii mei erau musulmani. Eu am venit in România la Facultatea de Stomatologie din Iasi si nu m-am mai intors acasa. M-am insurat si mi-am intemeiat o familie. Tin si sarbatorile islamice, dar si cele crestine. De fapt, este un singur Dumnezeu, indiferent cum ii zici. La El se roaga toata lumea. Fiecare se roaga in felul lui”, afirma Hamad. Spune ca duminica nu ii va lipsi de pe masa pasca, cozonacul, ouale rosii si friptura de miel. „Sunt diferente intre aceste doua religii. Dar in familia noastra sunt respectate amândoua. La musulmani nu este intermediar intre om si creator. Omul se roaga direct, oriunde s-ar afla. Nu exista preoti. Spovedania se face direct catre Cel de Sus. Pentru noi, profetul Mahomed este un simplu om”, a afirmat barbatul.

„Dupa Ramadan, tata sacrifica câte doua oi”

Isi aminteste ca tatal sau, dimineata, la sfârsitul Ramadanului sacrifica câte doua oi si toata carnea o impartea saracilor. „Asa facea tata. Altii taiau câte o vaca sau câte o camila. Depinde ce avea fiecare prin curte. Nu trebuie sa dai carnea celor rai sau betivi. Ci numai oamenilor sarmani si curati. Cei care au fost neajutati de soarta. Mama facea pungi cu carne si toate le impartea necajitilor de pe strada”, a povestit omul. De fapt, multi dintre musulmani, la sfârsitul Ramadanului doneaza la saraci peste doi la suta din agoniseala facuta peste an. „Se da grâu, carne, orice”, a mai adaugat el.

„Am si Conan si Biblie”

Copiii sai cunosc câte ceva din religia islamica, dar la scoala studiaza religia ortodoxa. „Am in casa si Coranul si Biblia. Copiii mei vor decide singuri ce vor face si in cine vor crede. Eu le-am vorbit despre ambele religii. Ei vor alege”, a mai adaugat Talal. „In fond, totul tine de cultura. Siria est leaganul crestinatatii. Cele mai vechi biserici crestine sapate in munti sunt lânga Damasc”, a mai zis el. Alaturi de familia sa, Talal aspteapta noaptea Invierii. Nu stie daca Invierea lui Isus e o minune, o sarbatoare, o magie sau doar o poveste. Oricum, duminica va avea pe masa oua rosii, cozonac, pasca si friptura de miel.

„Chiar dupa atâta Comunism eu tot mai cred in Cel de Sus”

De câtiva ani a invatat sa isi scrie numele cu caracter latine. Zhao Zi Gui. A venit in Bacau din China si nu mai stie carei credinta apartine. Dupa ani de comunism ii e si frica sa se gândeasca ca ar crede in Cel de Sus. E bucatar şi stie sa faca peste 300 de feluri de mâncare traditionala chinezeasca. Nu crede ca se va mai intoarce in acasa, desi ii este dor tare de tot de fiul sau. A intrat intr-o biserica prima data acum opt ani de curiozitate. Se uita la picturile de pe ziduri precum la exponatele dintr-un muzeu. „Ani de zile am trait sub comunism. Un comunism crâncen. Nici mama, nici tata, nici bunicul, nici strabunicul nu stiu ce e aia religie. Dar eu, parca tot mai simt ceva. O putere de sus, pe care nu o pot exprima in cuvinte”, a marturisit Zi Gui.

„Cu oua rosii la pachet, plec in Delta”

In zilele de Paste, chinezul a decis sa plece in Delta, alaturi de alti prieteni. Nu stie cum de a ales taman acel loc, dar instinctiv simte ca are nevoie de liniste, reculegere si recreere. Nu manânca orice, iar ceea ce manânca este in cantitate mica. „Cel mai mult imi plac mâncarurile chinezesti, dar sincer, sunt bune si sarmalele. Si ciorba. Iar de cozonaci nu mai zic”, a mai adaugat omul. Acesta este motivul pentru care, in zilele de Paste, in Delta va lua cu el oua rosii, cozonac si pasca. „Nu am vopsit niciodata oua. Poate anul asta. Am invatat sa gatesc de toate. Anul asta am sa invat sa vopsesc oua si sa impletesc cozonaci!”, a promis el.

Pastele inainte de Hristos

Cei aproximativ 220 de membri ai Comunitatii Evreilor din Bacau au serbat si ei Pastele luna aceasta. Pesah a inceput inaintea Pastelui romano-catolic si s-a terminat inaintea celui ortodox. Pentru israeliti, care nu-l recunosc pe Masia Isus Hristos, Pastele comemoreaza eliberarea poporului evreu din sclavia egipteana, acum peste 3000 de ani.

O poveste din Vechiul Testament

Termenul „Pesah”, asa cum a explicat Izu Butnaru, secretarul Comunitatii Evreilor, ar insemna „a ocolit”, cu referire la faptul ca ingerul mortii a sarit peste casele evreilor atunci când Dumnezeu i-a lovit pe egipteni cu „cea de-a zecea plaga – moartea celor dintâi nascuti din fiecare casa, de la oameni si pâna la animalele acelor case”.
Trecusera mai bine de patru secole de sclavie a evreilor in Egipt, când Moise a cerut faraonului sa-i elibereze. Acesta a refuzat, drept care Domnul a trimis asupra Egiptului zece plagi (nenorociri). Dupa cea de-a zecea, faraonul a cerut evreilor sa plece imediat, ca altfel ii va ucide. In fruntea poporului sau, Moise a plecat in cautarea „tarii sfinte”. El a cerut marii sa se deschida si aceasta s-a supus, revenind in matca dupa trecerea evreilor si oprind astfel la timp armata trimisa de faraon pentru a-i intoarce pe evrei in sclavie. Poporul eliberat din sclavie a petrecut in desert patru decenii, formând o noua generatie cu mentalitate de oameni liberi. „Tablele Legii” („Cele Zece Porunci”) au fost date evreilor in aceasta perioada.

Ritualuri si mâncaruri speciale

„Pesah a inceput pe 8 aprilie si a tinut sapte zile in Israel si opt aici. Se spune ca noi, cei din diaspora, trebuie sa serbam mai mult deoarece suntem mai departe de locurile sfinte si astfel Pastele ne va ramâne mai puternic intiparit in suflet”, a mai explicat Izu Butnaru. Pastele evreilor, a continuat el, are patru zile importante, in care nu se lucreaza – primele doua si ultimele doua. In timpul sarbatorii, se manânca matzah (pasca evreiasca – pâine nedospita) si nu se consuma produse facute cu drojdie, pentru a comemora aluatul nedospit pe care l-au mâncat evreii atunci când au plecat in graba din Egipt si n-au mai avut timp sa-l lase la crescut.
In primele doua seri de Pesah se tine seder, o masa rituala cu meniu special, in timpul careia se citeste din cartea sfânta „Hagada”. Dupa spusele reprezentantului evreilor din Bacau, la seder se consuma câte patru pahare de vin de persoana, apa sarata (simbol al lacrimilor durerii si opresiunii, dar si ale bucuriei libertatii), marror (verdeturi amare – in amintirea vietii amare si suferintelor indurate de evrei in sclavia din Egipt), matzah, charoset (amestec de nuci macinate, mere, scortisoara si miere – in amintirea mortarului folosit de sclavii evrei pentru constructiile faraonice), oua fierte tari (simbolizând viata), karpas (amestec de cartofi fierti si patrunjel, care se inmoaie in apa sarata – simbol al subnutritiei sclavilor evrei, dar si al primaverii) si z’roah (carne fripta, simbolizând jertfirea mielului pascal si salvarea evreilor din sclavie de catre Dumnezeu). Pentru seder exista sapte mitzvoturi (porunci): „citirea Hagadei, mâncatul de matzah, mâncatul de marror, mâncatul de afikamen – o bucata de matzah ca desert, simbol al dorului de Pesah -, psalmii de lauda lui Dumnezeu – din Hagada -, bautul a patru pahare de vin si simularea unor acte de libertate – de exemplu dans sau stat la masa in pozitii relaxate”, a explicat Izu Butnaru.
Ultimele doua seri de Pesah sunt destinate pomenirii prin rugaciuni a victimelor si mortilor.
Pagini realizate de: Olimpia FILIP, Alin LEANCA