Zilele trecute aproximativ 1500 de secui si unguri s-au adunat pentru a comemora adunarea de la Lutita din 1848. Desi au anuntat peste 5000 de participanti majoritatea dintre ei nu au putut ajunge ca urmare a drumurilor extrem de proaste neintretinute de autoritatile locale secuiesti si a dezinteresului fata de campania extremist-nationalista de obtinere a autonomiei pe criterii etnice a asa numitului Tinut Secuiesc, sustinuta de aristocratia UDMR-UCM-CNS si de extremistii de la Budapesta.
Ce a reprezentat exact Lutita 1848 pentru romanii din Transilvania vom vedea in randurile de mai jos.
,,Faimoasa adunare fatala a secuilor la comuna Lutita†– cum o caracterizeaza Baritiu – s-a tinut la 16 octombrie 1848, sub presedintia comitelui EMERIK MIKO (1805-1876), trimisul guvernului (maghiar) din Cluj si al baronului VAY MIKLOS (comisar imperial). La adunare s-au adunat circa 30.000 de secui, in mare parte deja inarmati.
Adunarea a fost convocata de catre BERZENCZEI LASZLO, comisar al lui KOSSUTH, trimis in Ardeal sa recruteze un nou regiment de husari dintre secui. Familia lui provenea din Berzencze, din Ungaria si nu se stie cand “se incuibase in secuimeâ€, unde s-a stabilit de-a lungul secolelor mai multi unguri din Ungaria.
BERZENCZEI, ca sa-i faca pe plac lui Kossuth, a umblat din sat in sat pentru a agita pe secui contra romanilor si a-i convoca la Lutita. Era de o statura impunatoare, mare agitator si “ foarte deprins a vorbi catre multimeâ€, fiind “glorificat din toate partileâ€. Chiar guvernul (maghiar) de la Cluj s-a opus initial tinerii adunarii de la Lutita, stiind ca orice adunare de secui se sfarsea rau.
In programul lui BERZENCZEI se prevedea “ infiintarea, fara nici o aprobare mai inalta, a unei trupe nationale secuiestiâ€, sub numele Husarii lui Mathia; alegerea unui nou guvern provizoriu si infiintarea unui comandament secuiesc de razboi.
In 16 octombrie 1848, la ora 8 dimineata, au sosit in Lutita aristocratii secui, barbati si femei in trasuri, armata granicereasca de secui comandata de ofiterii ei, secui inarmati condusi de preotii lor.
La ora 9-10 a sosit BERZENCZEI, cu alt mare agitator SANDOR GALL, urmati de partizanii lor. Pe o parte a campului, s-a asezat o tribuna foarte inalta pentru a se auzi vocea oratorilor. Secuii au fost asezati in batalioane, in linie, dupa cum au fost asezati romanii la Blaj, in 3/15 mai 1848.
La ora 10 a sosit contele Miko Imre, presedinte al guvernului din Cluj, primit cu oarecare raceala de public, care il vedea ca pe un “aderent al tronuluiâ€.
A vorbit apoi BERDE MOZES, deputat in Dieta Transilvaniei, om moderat, care, presimtind ce avea sa se intample, a propus multimii sa mearga acasa dupa adunare si sa se organizeze bine, iar cand va fi nevoie sa iasa gata de lupta.
A vorbit, in continuare, BERZENCZEI LASZLO, care i-a instigat pe secui descriindu-le pericolul ce-i astepta cu cele mai inspaimantatoare culori, apoi isi batu joc de guvern si de comisarul Miko Imre, declarandu-i pe secui “independenti de guvernâ€, indemnandu-i sa se supuna guvernului Kossuth (cu sediul la Debretin), si sa plece “ in contra valahilor spre apararea fratilor din comitateâ€. Cuvantarea lui a fost intampinata cu ovatii.
Comisarii “scapara fraiele din maini si BERZENCZEI ramase asta data domn al situatiunii in toata puterea cuvantului†(Baritiu). Berde Mozes si contele I. Bethler, ca “moderatiâ€, nu au putut influenta mersul evenimentelor.
S-a decis ca multimea sa plece imediat asupra romanilor. S-a depus juramant guvernului Kossuth, “terorismul acestei adunari a fost atat de cumplit, incat nimeni nu a cutezat de a se sustrage de la acel juramant fara pericolul vietii†(Baritiu). Au fost sa jure si ofiterii “germani curati†din batalioanele secuiesti de granita.
Adunarea a votat si o proclamatie adresata romanilor si sasilor, amenintandu-i cu armele daca nu “restaureaza pacea tariiâ€.
Proclamatia a fost adusa la cunostinta romanilor si sasilor dupa incendierea Reghinului, intentionat foarte tarziu.
Rolul nefast asupra adunarii de la Lutita, l-a avut BERZENCZEI LASZLO, comisar kossuthist (“acel Herostrat al Transilvanieiâ€- cum il numeste Baritiu, dupa locuitorul din Efes din sec. I d. Hr., care din dorinta de a deveni celebru a incendiat in anul 356, templu zeitei Artemis, din Efes), in data de 17 octombrie, “cu o provocare furioasa a indemnat pe secui sa se declare garda nationala, sa-si aleaga comandantii si sa plece imediat asupra romanilorâ€, desi contele Miko si Berde Mozes au mai incercat o mediere, in spirit moderat.
A fost ales comandant, colonelul ALEXANDRU ZSOMBORI, comandant al unui regiment secuiesc de granita. BERZENCZEI, el insusi a fost cel care “ a dat foc orasului Reghin si la vreo noua comune romanesti cu “taciunarii (incendiatorii) saiâ€- spune tot Baritiu.
Au fost fost inarmati circa zece mii de secui care au plecat in patru coloane mari si “peste tot pe unde au trecut acele coloane au lasat urmele devastatiunii si a satelor arseâ€.
O coloana, comandata de comitele DIONISIE KALNOKI a fost oprita si infranta la 25 octombrie in comuna Souas de catre trupe imperiale conduse de maiorul KLEISER din regimentul SIVKOVICH.
Coloana sau trupa secuiasca condusa de contele DIONISIE LAZAR a infrant pe prefectul FLORIAN MICAS la Iernut si in inaintarea sa spre Ludus a incendiat Iernutul si ucis 20 de romani neinarmati din aceasta localitate, si inca 43 de civili in Saula, Cipau, Ogra, sate care au fost si ele incendiate. Baronul APOR a mai spanzurat 26 de romani.
Partea cea mai mare a trupelor secuiesti s-a indreptat spre Reghin, contra colonelului URBAN, care comanda trupele romane, care au fost invinse la Santioana, langa Reghin, din cauza numarului coplesitor al inamicului: 10.000 de secui, la 1300 ostasi graniceri romani. BERZENCZEI a dat – asadar – foc orasului Reghin, secui au pradat si omorat “ pe toti care le cadeau in mana, iar pe 17 ostasi ramasi in spital ii macelarira ca orice salbaticiâ€.
Secuii au incendiat si localitatile Mirasteu, Archiud, Albestii Bistritei, Grebenisul de Campie si alte sate.
Pana in 16 decembrie 1848 au fost arse si devastate peste 100 de comune romanesti si sasesti.
Orasul Reghin, locuit atunci in mare parte de sasi, a fost incendiat si pradat, inclusiv bisericile mari sasesti romano-catolice si luterane, pe langa numeroase atrocitati contra populatiei civile.
Istoricul ungur KOVARI a glorificat intr-o carte expeditia secuilor dupa Lutita, Baritiu i-a replicat insa, in epoca, spunand ca aceasta istorie a lui KOVARI “sufera corecturi esentiale, afara numai daca devastarea de tari, jafuri, omoruri de oameni neinarmati si taciunaria (incendierea) s-ar putea considera de catre popoarele civilizate ca fapte ale eroismului, in loc de a le numi ce sunt si a le infiera drept crime comise de popoare salbaticeâ€.
Vasile LECHINTAN
Romanian Global News