Exces de piata

Am scris de câteva ori in aceasta coloana ca mult-discutata criza economica mondiala e, inainte de toate, o criza morala acuta, reflectata in zona opiniei publice printr-un foarte pronuntat deficit de incredere in institutiile financiar-bancare. Lacomia luase locul bunului-simt in majoritatea acestor institutii, iar confirmarile curg inca de la debutul crizei. Cotidianul englez The Independent a prezentat in editia electronica de luni, 27 aprilie, marturia unui „trader” de pe Wall Street, extrasa din cartea acestuia, „American Rust”, publicata la prestigioasa editura Simon&Schuster. Oripilat de fluviul de extravagante in care inota, Philipp Meyer constata enormul „deficit moral” ce salasluieste in inima sistemului financiar american. Omul povesteste cum, ajuns intr-o statiune de ski din Alpii elvetieni, ia parte la nenumarate orgii in care actorii principali sunt bancherii de top ai unei institutii de profil multinationale. Finantistii beau cu sistem, desarta sticlele goale in curtea hotelului, aruncându-le mai apoi de la etaj, dorm incaltati in hotele de câteva stele bune, dupa care fac disparut aparatul de lustruit pantofi din hol, asta nu inainte de a inota mai multe ture de piscina imbracati in costume de câteva mii de dolari. Meyer insusi ajunge la concluzia ca e de rau: finantistul e englez, iar background-ul sau nu include cunostinte/pile/relatii/rubedenii in lumea exclusivista a bancilor. E un paria in rândul colegilor cu pedigree economico-financiar. Toata aceasta comunitate internationala de depravati pare data in vileag de memoriile cârtitei Meyer. Finalmente, bancherul evoca bolile profesionale induse de hedonismul practicat cu osârdie de oamenii care ar fi trebuit sa aiba in paza ziua de mâine a clientilor lor, „veghindu-le” economiile. Balonari intestinale, colesterol in cadere liberla si stresul galopant il transforma pe Meyer intr-o persoana irascibila si ineficienta. Colectia de cutume bancheresti reflecta lacomia degenerata a cetatenilor „preocupati” de resursele financiare ce iriga lumea. Ele sunt un esantion infim, dar totusi explicit , al unui tip de comportament care ne-a adus in punctul in care suntem. Tot ce s-a spus in numele economiei de piata, s-a spus fara acoperire in realitatile curente. Meyer incepe sa scrie „American Rust” undeva prin 2005, covârsit si scârbit de harababura cronica in care a intrat cu voia sa. Mai devreme, Enron, gigantul furnizor de electricitate nord-american sucomba, din aceleasi motive de lacomie si fantezie financiare, la inceputul anilor 2000. Compania devenise un imperiu al fictiunii economice, o forma fara fond. Astept, in acest context, falimentul primei banci românesti, dupa bine-cunoscutul retetar brevetat deja peste ocean. Nu de alta dar nu traiesc cu impresia ca ai nostri ar fi actionat mai moral decât confratii de breasla din America sau Anglia.
Lucian BOGDANEL