Arsenal Londra a fost depasita in ambele manse de o formatie care ii era evident superioara. Manchester a dat o lectie de fotbal si isi va putea apara in continuare trofeul cucerit anul trecut la Moscova, in timp ce Arsenal a fost un partener de joc ideal pentru a face din partida de pe Emirates un meci frumos, pe cinste. Dar nu mai mult de-atât. Chiar si când a fost cu un jucator mai mult pe teren, dupa eliminarea lui Fletcher si penalty-ul transfromat de van Persie, in ’76, echipa lui Wenger n-a pus in prea mare pericol poarta aparata de Edwin van der Sar. Manchester a evoluat cu dezinvoltura unei stapâne a continentului, iar Cristiano Ronaldo si-a dovedit inca o data calitatile de marcator. Si trebuie observat ca pe banca lui United au luat loc rezerve precum Berbatov, Scholes, Tevez sau Giggs, iar Alex Ferguson si-a permis sa-l bage in teren pe foarte tânarul Rafael, care s-a descurcat de minune pe partea dreapta. Manchester va avea insa in finala de pe 27 mai, de la Roma, un cu totul altfel de advesar, fie ca va fi Barcelona, fie Chelsea. Acestea sunt echipe experimentate, bine sudate, nu un vesnic experiment tineresc, precum Arsenal.