Doua mari evenimente sunt inscrise in calendarul acestei luni. Unul priveste Europa, care la 9 Mai celebreaza capitularea Germaniei naziste din cel de-al doilea razboi mondial, eveniment la care a participat cu sângele a sute de mii de ostasi români si tara noastra. Cel de al doilea eveniment, pur românesc este legat de ziua de 10 Mai, care a inscris in istoria României o pagina nestearsa.
Dupa al doilea razboi mondial, regimul comunist din România, in tendinta de a smulge din constiinta românilor parte din trecutul lor, respectiv regalitatea, au „contopit” cele doua evenimente. 10 Mai, ziua nationala de pâna la inceputul „erei socialiste” a fost stearsa din rândul sarbatorilor nationale, 9 Mai devenind acea „zi a victoriei” – in special a glorioasei armate rosii.
Erau indreptatiti românii sa accepte pozitia oficiala a „Republicii Populare” si apoi a „Republicii Socialiste”, impusa oamenilor? Dupa opinia noastra, raspunsul la aceasta intrebare este negativ. Esenta sarbatoririi lui 9 Mai o reprezenta proslavirea armatei rosii, glorificata pentru ca a distrus nazismul „eliberând” 11 tari europene. Pâna si contributia aliatilor anglo-americani era minimalizata.
Ce a insemnat „eliberarea României”, a simtit-o poporul român timp de aproape jumatate de secol. Asa-zisa eliberare a fost in realitate impunerea comunismului in aceasta zona a Europei, datorita tancurilor sovietice. Cedarea aliatilor nostri firesti (Anglia si Franta) la München in fata lui Hitler si apoi la Yalta, in fata lui Stalin, anuleaza in buna parte stralucirea victoriei asupra nazismului. In 1940 sinistrul pact Ribentrop-Molotov a indoliat harta României Mari de dupa primul razboi mondial, prin marele rapt; teritoriul tarii noastre era amputat cu o suprafata de 50.000 km.p., reprezentând Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta a Moldovei noastre strabune. Aceasta din urma nefiind nicicând „inghitita” de colosul din Rasarit.
Sa mentionam si pierderea celor doua judete din sudul Dobrogei, cedate Bulgariei (Durostor si Caliacra).
Desigur, 9 Mai 1945 a adus in faldurile sale principiile libertatii si democratiei. Din pacate insa, pentru România si aceasta parte a Europei, armata rosie a adus o alta forma de totalitarism la fel de nociv ca si nazismul.
Iata de ce in constiinta românilor, in special a generatiei acelor timpuri, cele doua date de 9 si 10 Mai nu pot fi contopite. Reala, adevarata sarbatoare a românilor ramâne 10 Mai, sarbatorita timp de decenii pâna in 1947, anul abdicarii regelui Mihai.
Sa recapitulam din filele adevaratei istorii a românilor. Dupa Razboiul de Independenta din 1877, purtat de armata româna pe teritoriul bulgaresc, apartinând Turciei, Congresul de pace de la Berlin a recunoscut pe plan european si mondial, statul român ca stat suveran. In dreptul politic international, România figura alaturi de celelalte state recunoscute. Clasa politica româneasca, in frunte cu primul ministru de atunci, batrânul I.C.Bratianu, a considerat ca este necesar pentru consolidarea si intarirea tânarului stat national unitar român, proclamarea acestuia ca regat. Ziua fixata in acest scop a fost 10 Mai 1881, zi in care s-a hotarât si incoronarea ca rege a lui Carol I si a reginei Elisabeta. Tot la un 10 Mai – in anul 1866, pasea pe pamântul românesc tânarul reprezentant a cunoscutei case domnitoare din Europa – dinastia Hohenzollern.
Pentru a marca semnificatia zilei de 10 Mai, s-a hotarât ca pentru regele Carol, coroana regala sa fie lucrata dintr-o bucata de otel taiata din teava unui tun capturat la Plevna, unde armata româna s-a acoperit de glorie in Razboiul de Independenta.
Aceste file de istorie trebuie sa ramâna vii si pentru generatia de azi. Tinerilor de azi, le-am recomanda printre cele mai frumoase versuri si pe cele ale marelui nostru poet Vasile Alecsandri: „Zece Mai ne-a fi de-a pururi/Sfânta zi, caci ea ne-a dat/Domn puternic tarii noastre/Libertate si Regat”.
Av. Gh. DALBAN
