Dupa caderea comunismului in Romania, guvernele au facut totul pentru a fi pe placul Statelor Unite, iar acesta optiune de stat a fost si este larg sustinuta de populatie. Eliberarea de sub dominatia ruseasca nu a fost doar o eliberare in sine, dar a fost descrisa si ca eliberarea de „imperiul raului”.
Nici macar interesele economice evidente ale Romaniei in relatia cu Rusia nu au condus la reacoperirea prapastiei enorme care s-a cascat intre cele doua tari dupa 89.
Redirectionarea nu a fost totusi decat una de imagine, pentru am schimbat un stapan cu altul. America nu este mai putin un imperiu decat a fost Uniunea Sovietica, singura diferenta fiind ideologia, conceptele democratiei liberale in locul celor ale comunismului.
Si cand ma refer la SUA ca imperiu, ma refer la componenta transcedenta a conceptului, la mesianismul implicit al ideologiei americane, care urmareste „exportul de democratie” pretutindeni, asa cum Uniunea Sovietica urmarea „exportul revolutiei”, si care isi urmareste visul cu orice pret, care in fapt inseamna milioane de vieti pierdute ale celor supusi experimentului ‘democratic’.
Asa cum ideologii comunisti erau convinsi ca nu exista om sanatos la minte care sa nu vrea egalitatea intre oameni, chiar impusa de stat, tot asa ideologii capitalisti nu au nici un dubiu ca si cei mai radicali opozanti ai liberalismului american sunt adeptii principiilor promovate de ei, doar ca nu stiu inca…
Sunt aspecte ale politicii noastre externe care exced prosternarea din perioada ceausista fata de Imperiu. Daca de pilda in 68, oricare ar fi fost motivele reale, Romania s-a opus intrarii rusilor in Praga, nu acelasi lucru il putem spune referindu-ne la pozitia actuala fata de razboiului din Irak. Participam la ocuparea unui stat independent sub motivatia puerila, care cu siguranta va fi taxata de istoricii viitorului ca ‘pretext’, ca irakienii vor sa fim acolo impreuna cu americani, englezi si altii. Chipurile am luptat acolo cu fratii nostri occidentali pentru democratizarea tarii si nimicirea teroristilor.
Dar pana acum, din 2003, au murit peste 600 de mii de civili irakieni, la o populatie de 25 de milioane. Alte sute de mii lupta impotriva ocupantilor, nelandu-se ‘democratizati’. Intre timp, tara a devenit o ruina, muzee, institutii publice, vestigii istorice milenare si locuintele a milioane de locuitori fiind distruse.
Participarea Romaniei la actele imperialiste americane este una voluntar activa, fiind una dintre tarile care spun ‘da’, inainte ca americanii sa termine intrebarea. Iluzia de putere pe care o da mersul umar la umar cu SUA nu se concretizeaza insa in avantaje economice, ci doar in transformarea unei parti a armatei nationale in mercenari, indivizi fara vreun ideal national care merg pe teatrul de razboi doar pentru solde mari.
In timp ce Rusia, fostul stapan, se chinuie sa-si pastreze teritorii ale fostului imperiu de marimea unui judet romanesc, si isi mai satisface egoul mutilat de pierderea statutului de superputere folosindu-se machiavelic de pozitia pe care i-o asigura enormele sale resurse de petrol si gaze naturale, Romania joaca marea sa carte alaturi de America, alegand, dupa opinia mea, sa faca o politica externa (vorbind strict de relatia cu SUA) antinationala, complet imorala, in definitiv schimband Raul scris in litere chirilice cu Raul american.
Silvestru Anton
Analiza Media
