Salvarea prin voluntariat

Saptamâna Voluntariatului se apropie de sfârsit. Prezenta in strada a voluntarilor de la mai multe ONG-uri din Bacau si mediatizarea actiunilor din cadrul evenimentului (de la constructia de case pentru nevoiasi pâna la lantul uman din centrul orasului) a fost un mesaj pentru cine are ochi sa vada si urechi sa auda. Aberant pentru realistii speriati de criza economica si pentru politicienii mioritici din care setea de putere si bani alunga umanitatea, conservat de protectia financiara a familiei, entuziasmul acestor tineri (majoritatea sunt mai mici de 25 de ani) cuprinde curatenie sufleteasca, inocenta si spirit comunitar. Niste copii in tinute hippie, zâmbind non-demagogic, gata sa faca un bine chiar daca asta inseamna munca pe gratis. Bastioane ale societatii civile aproape distruse de mizeria politica, voluntarii cred in continuare in Visul Românesc, conform principiului „Fii schimbarea pe care o doresti in lume” (asa a scris unul dintre ei pe o pancarta). Ceea ce fac vine din inima, iar anonimatul face darul catre oropsiti perfect. Vazut in stare pura, voluntariatul transcende interesele ONG-urilor care-i coordoneaza. Din acest punct de vedere, voluntarii pot fi comparati cu tinerii cazuti in 1989: desi Revolutia le-a fost furata, iar unii au vorbit cu pacat numindu-i „prosti”, acestia au privit istoria in fata, rascumparând cu sânge lasitatea celor care au stat ascunsi atunci, dar se bucura de libertate acum. Si daca toate aceste motive nu ne sunt de ajuns pentru a-i considera pe voluntari exemple umane ce pot fi urmate si in afara unui ONG umanitar, macar sa ne dorim optimismul lor, neumbrit de obsesia banului, nici de fapte al caror rau nu mai poate fi indreptat.
Alin LEANCA