Stadion: Olimpico, Roma; BARCELONA: Valdes- Sylvinho, Pique, Toure, Puyol- Iniesta, Busquets, Xavi- Henry, Eto’o, Messi. Antrenor: Josep Guardiola. Au mai intrat: Keita si Rodriguez. MANCHESTER: Van der Sar- O’Shea, Ferdinand, Vidic, Evra- Anderson, Carrick, Giggs- Park, Ronaldo, Rooney. Antrenor: Sir Alex Ferguson. Au mai intrat: Tevez, Scholes si Berbatov. Arbitru: Massimo Busacca (Elvetia).
Pe un Stadio Olimpico arhiplin, cu cele mai in forma echipe ale Europei, cu jucatori de sute de milioane de euro pe teren, finala UEFA Champions League 2009 de la Roma putea incepe. Startul a fost unul clar dominat de englezi, care cel putin in primele 10 minute, au dominat copios, bazându-se si pe o echipa adversa timorata, fara viteza ti parca fara idei la inceputul finalei Ligii. Ronaldo s-a dovedit a fi omul cel mai periculos al lui United, dar acest lucru nu a influentat cu nimic tabela de scor, ocaziile portughezului, lovindu-se de Valdes sau de ghinion.A fost nevoie doar de o lovitura iute si aspra ca un bici, pentru ca Barcelona sa fie echipa cea mai buna a finalei. Eto’o a preluat o minge venita in careu, a driblat incântator, si a trecut-o pe sub picioarele lui Van der Sar in plasa portii olandezului. 1-0, si de aici catalanii au incântat tribunele si au facut sa uimeasca o tribuna intreaga ocupata de englezi. Jocul nonsalant, posesia prelungita pâna la exasperare, in care impresia generala era ca britanicii nu pot recupera balonul, au creat clara impresie de dominare a spaniolilor din primul mitan, dar nu numai. De la englezi, acelasi Ronaldo a mai amenintat poarta lui Valdes pâna la pauza, in schimb formatia blau-grana a mai avut sanse bune prin Xavi, Messi sau Puyol. Dupa pauza insa, scenariul nu a fost modificat, nici macar in parte. Cu tot cu intrarea lui Tevez, atacul lui Manchester nu a avut forta de a patrunde in careul spaniol, si de a face diferenta. Ocaziile au apartinut tot catalanilor, care prin Henry au scapat singuri cu Van der Sar, francezul insa sutând doar in picioarele portarului lui United. Xavi apoi a lovit puternic bara portii olandezului, care a mai scapat usor din alta incercare grea. Minutele se scurgeau greu pentru englezi, care nu izbuteau sa sparga un baraj al unei defensive cârpite. Doar cu contrele semnate de Ronaldo, nu se poate castiga o finala de Liga…Lovitura de gratie a venit insa din partea geniului lui Messi, care, servit de o centrare de senzatie a lui Xavi, a avut o executie de kinograma cu capul, si l-a invins pe nefericitul Van der Sar. Era 2-0, totul gata pentru spectacol, Manchester pierduse totul, parca inainte de a incepe, atunci cand s-a bazat pe un jucator care azi a fost departe de geniul sau putin comun: Cristiano Ronaldo. Ce se mai poate adauga despre final? Poate atacul criminal al lui Scholes asupra lui Busquets, intrare clara de rosu, iertata doar cu un galben de Busacca. Sau contraatacul care se mai putea incheia cu un gol al Barcei, dar Puyol s-a fâstâcit in fata lui Van der Sar, precum Henry la inceputul mitanului secund. Este desigur triumful unei idei, aceea a atacului continuu, fotbalul romantic de la origini, in care Barcelona, in anul de gratie 2009, domina un campionat spaniol, si in fine, o intrega Europa, dupa o finala in care a zburdat in fata lui Manchester United. Un 2-0, scor care ne spune insa prea putine despre ceea ce s-a intâmplat cu adevarat, o lectie de fotbal si sport oferita de baietii lui Guardiola.
