Vot impotriva tuturor

La alegerile europarlamentare de duminica, când cetatenii UE si-au desemnat reprezentantii in Parlamentul European, s-au prezentat la urne 27,2 la suta dintre români. Restul de aproape trei sferturi nu si-au exercitat dreptul de vot deoarece au plecat in strainatate sau doar la picnic, si-au vizitat rudele si prietenii, au profitat de timpul liber pentru a rezolva probleme imperioase sau pur si simplu nu au avut chef sa mearga la vot. In ciuda importantei scrutinului, nu ma mira deloc indiferenta majoritatii populatiei, chiar daca pâna la urma aceasta vorbeste si de dezinteres fata de comunitatea europeana. De fapt, cei 72,8 la suta au votat, doar ca impotriva tuturor politicienilor candidati, impotriva politicii românesti reduse la minciuna urmata de furt, impotriva ideii ca va fi mai bine si la noi. Desi firesc in situatia actuala din România, absenteismul la europarlamentare (si la oricare alt scrutin) a fost o mare greseala. Se stie ca politicienii urmaresc doar ciolanul indiferent de culoarea lor, ca ni s-au promis multe si s-au facut putine, ca toti au furat cu disperare când au ajuns la putere, ca suntem folositi ca o turma proasta in jocuri obscure, ca duminica „nu am avut pe cine alege” – cum mi-a spus o persoana care a refuzat sa mearga la vot macar ca sa-l anuleze. Desi românii au spus un NU mioritic politicienilor pe care nu-i vor si care nu-i intereseaza, o parte dintre acestia din urma s-au instalat bine mersi pe locurile atâta vânate. Mai grav, votul celor putini au urcat mitocania, nebunia si prostia pe un piedestal care ne va face inca o data de râs in fata concetatenilor din UE: Becali si Vadim au devenit europarlamentari, iar eBA, acest simbol al nepotismului, kitsch-ului si tineretului in deriva, ar putea obtine si ea râvnita functie. Totusi, decât sa ne contemplam pesimist „opera” de la aceste alegeri, mai bine sa invatam lectia si sa lasam speranta si stropul de simt civic ce ne-a ramas sa ne lumineze pentru alegerile viitoare.
Alin LEANCA