Ieri, 11 iunie 2009, sala multimedia a Bibliotecii Judetene „C. Sturdza” Bacau a gazduit cea de-a VI-a editie a Conferintelor Bibliotecii, dedicata comemorarii a 120 de ani de la trecerea in vesnicie a lui Mihai Eminescu. Tema conferintei – „Eminescu si canonul occidental” – si notorietatea conferenţiarului, criticul literar Theodor Codreanu, doctor in filologie si eminescolog recunoscut in tara si peste hotare, au adus la biblioteca elita intelectualitatii bacauane, dar si numerosi elevi si studenti, manifestarea fiind cu atât mai tentanta cu cât in program fusese anuntata si lansarea a doua carti incitante, abia aparute la Editura „Piatra Seaca” din Beius: „Cartea trecerii – boala si moartea lui Eminescu” de reputatul eminescolog Nicolae Georgescu si „Carte trista si incâlcita” de preotul oradean Teofil Bradea. Poetul Ioan Enache, biblioteca metodist, a prezentat personalitatea celor trei invitati de onoare ai Conferintelor Bibliotecii, Theodor Codreanu, Nicolae Georgescu si Teofil Bradea.
Eminescu, asasinat a doua oara
„Am inceput sa-l aprofundez pe Eminescu inca din 1977 si continui sa-l studiez si acum, si-a inceput excursul criticul si istoricul literar Theodor Codreanu. Dupa 1989 a inceput moda demitizarilor si surprinzator de multi s-au napustit pur si simplu asupra lui Eminescu, incercând sa-l doboare de pe soclu. De ce am ales aceasta tema? Am ales-o pentru ca se leaga de aceasta demitizare furibunda”. Conferentiarul a explicat, apoi, conceptul de „canon”, transferat din hermeneutica teologica in cea literara, termenul de „canon occidental”, lansat de americani, prin Harold Blum, si conceptul de „scriitori canonici”, preluat si de noi. „Din nefericire, la noi canonul literar a fost legat in ultimii ani de asa-numita „lista a lui Manolescu”, a subliniat Theodor Codreanu. Cine nu este pe aceasta lista nu exista ca scriitor, ca istoric literar sau critic. Grigore Vieru sau Constantin Ciopraga, de pilda, lipsesc din monumentala Istorie a literaturii a lui Nicolae Manolescu. Si cititi, va rog, cum apare Eminescu in aceasta lucrare. Dar, oricâti demolatori si-ar uni fortele contra lui Eminescu, el va ramâne centrul canonic al spiritualitatii literare românesti, asa cum este Shakespeare la englezi, Dante la italieni sau Walt Whitman la americani. N-o spun numai eu, au spus-o la trimpul lor Nicolae Iorga, George Calinescu, Tudor Vianu, Constantin Radulescu-Motru, Constantin Noica, Dumitru Vatamaniuc, au spus-o multi exegeti straini ai operei eminesciene. .. Manolescu incearca sa-l scoata pe Eminescu din centrul canonului românesc si sa-l plaseze, tot ca scriitor canonic, in plan secund. Pâna si Luceafarul este minimalizat. ca si Scrisorile, ca si Oda in metru antic, despre care Laurentiu Ulici scrisese ca este cea mai frumoasa poezie care a fost scris vreodata in limba româna. Manolescu merge de la estetic la metaestetic, de la literatura la metaliteratura, la o meditatie despre literatura”. Theodor Codreanu a subliniat ca incercarea de a-l scoate pe Eminescu din centrul canonic românesc are legatura cu moarte civila a lui Eminescu, mai exact, cu asasinarea lui, din considerente politice si geo-politice. „Amintiti-va ca Eugen Negrici a si propus, la un post national de televiziune, instituirea unei taceri mormântale asupra lui Eminescu, timp de cel putin un deceniu! Nu-i aceasta o noua tentativa de asasinat?” a intrebat Theodor Codreanu, subliniind ca perpetuarea urii contra operei lui Eminescu, indeosebi contra publicisticii sale, este cea mai puternica dovada a actualitatii creatiei eminesciene.
De ce s-a pastrat atâta timp secretul?
Criticul bacauan Ioan Neacsu a prezentat apoi „Cartea trecerii – boala si moartea lui Eminescu” a lui Nicolae Georgescu, „o adevarata ancheta, scrisa in stilul unui roman politist, o carte deosebit de incitanta, pe care n-o mai lasi din mâna pâna la sfârsit”. Nicolae Georgescu, la rândul sau, a explicat de ce a fost sacrificat Eminescu si, mai ales, de ce s-a pastrat atâta timp tacerea asupra asasinarii sale. „Si Iorga si Eliade au scris despre asasinarea lui Eminescu, dar mitul eminescian trebuia pastrat nealterat, si acest subiect dureros a fost evitat, asa cum a fost evitat subiectul adevaratei date de nastere a lui Eminescu, 20 decembrie 1849”, a subliniat Nicolae Georgescu.
Poezia eminesciana este o biblie a culturii românesti
Marius Manta a prezentat „Carte trista si incâlcita”, scrisa de preotul oradean Teofil Bradea, „o antologie de texte incitante, o carte nascuta din fise de lectura dar si din admiratia enorma a autorului fata de creatia si personalitatea omului Eminescu”. Parintele Teofil Bradea s-a intrebat si a intrebat, in acelasi timp, asistenta: „Canonul este masura. Dar cum il masoara pe Eminescu detractorii sai? Eminescu n-a stiut ce-i minciuna, verticalitatea lui a fost desavârsita si asta i-a adus sfârsitul prematur, ajunsesera sa se teama enorm de el si trebuia oprit cu orice pret, trebuia sa dispara. Eminescu a fost un martir. Ca si Iisus Hristos, Eminescu stia ca deasupra lui este o sabie, stia ca este urmarit, dar si-a asumat martiriul, pentru ca nu putea sa renunte la principiile lui de neclintit „, a precizat preotul Teofil Bradea, adaugând ca „detractorii care nu-l cunosc pe Eminescu sunt ca popii care nu cunosc scriptura, pentru ca poezia eminesciana este o biblie a culturii românesti iar Eminescu este un poet divin si trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu ca ni l-a daruit”. Ambianta conferintei a fost completata de o expozitie de Ex Libris „Mihai Eminescu” si de doua expozitii de carte, una închinata lui Eminescu, cealalta – lui Theodor Codreanu. Urmatoarea conferinta va avea loc in cursul lunii septembrie. Si suntem siguri ca va fi o surpriza la fel de placuta. (St.O.)
