Brusc Presedintele nostru a devenit agitat, e musai ca a simtit iminenta unui pericol, ceva furtuna, si asta ii prieste de minune: statul degeaba il oboseste; n-am vazut vreodata un Basescu molesit, iar daca ni s-a parut asa ne-am inselat. Domnia sa creaza cu abilitate astfel de aparente; e linistea dinainte furtunii.
Când Presedintele tace, sa fim siguri ca ne pregateste ceva; mereu ne pregateste ceva cu o energie devastatoare. Omul asta unelteste continuu, chiar si când doarme. Apoi, tot ce pune la cale ii este favorabil. Nu-ti dai seama de asta imediat, iti dai seama dupa; când e deja prea târziu. Ambalajul in care isi impacheteaza mesajele la vedere – poporul suveran… hotii, care va sa zica… sabotorii din parlament…, baietii destepti… intoarcerea la bobor fiindca, nu-i asa, de la pasopt incoa’… – straluceste de-ti ia ochii, te imbata ca alcoolul de 55 de grade pentru a ascunde intentii nemarturisite.
Orice propozitie basesciana trebuie trimisa la laborator pentru a fi analizata chimic si psihic; orice actiune intreprinsa de Presedinte, aparent nevinovata, nu va fi niciodata ce pare a fi; e altceva.
Observam ca brusc, Domnul Basescu face ce face ca sa fie mereu in atentia mass-media. Si este; pe sticla, pe pagina intâia a ziarelor; gazetarii nu someaza, cât e ziulica de lunga toaca si toaca ce spune Presedintele; ca una, ca alta, nu conteaza. Acum coboara in multime, printre ghionteli si imbratisari, mai saruta o mândra, mai spune o snoava, mai o dusca de palinca verificata de baietii de la servicii, e acolo, in popor, e de-al lor, le stie pasurile, capitanul asculta ofurile echipajului, lacrimeaza cu târgovetii, râde ca ei, râs cu plâns balega de mânz, e cald, e praf, vânzoleala, o berica cu supusii la botul calului, Doamne, ce-nseamna adevarata democratie, asa o vede Voda al nostru, traiasca! Halal asa conducator, se extaziaza norodul inghesuit ca la urs, ursul din Carpati care foloseste orice prilej, ca-i Sâmbra oilor ori Tânjaua, ca vreun hram, ca-i ziua Sfintilor, ori ce ar fi, El, Voda coboara de pe tron si se scalda in multime in cautarea echipajului pierdut, dupa cum spun sondajele.
Pai Presedintele nostru e mai popular decât insusi poporul; iti da voie sa-i atingi cu mâna tricoul transpirat, numai daca te uiti cum se-mbraca, ce om modest, si cu ce masina vine, si cum se zbate sa scape de agentii de securitate, niste vlajgani antipatici foc care incearca sa-l desparta pe Voda de norod, si-ti dai seama intr-o clipita ca tara e condusa, prin el, de multimea anonima; ca tara e sub control.
Intr-o declaratie televizata, tot ce face si spune e televizat, rostita in curtea Palatului Prezidential, intr-o seara a portilor deschise, – ah, toamna patriarhului! – Voda se confesa cu maxima sinceritate (lacrimogena) ca scufundarea in poporul de tarani si târgoveti ii asigura energia pozitiva in lupta impotriva Fiarei. Cu cât vor fi plonjarile in talpa tarii mai frecvente si mai adânci, cu atât Presedintele tuturor românilor va conduce tarisoara mai energic si mai spre culmile lui „Sa traiti bine!” „Veti mai candida la toamna?”, l-au intrebat timid cei trei reporteri, exprimând parca temerile noastre ca Voda ar vrea sa ne lase de izbeliste, singuri pe lume, „Inca nu m-am hotarât”, a raspuns Voda ingândurat. Disperarea aparu ca o paloare pe chipul ziaristilor, carora, stiind dinainte raspunsurile nu le revenea decât misiunea de a formula intrebarile. Si da-i cu analizele. Va sau nu va candida din nou Basescu la Presedintie? E suparat pe popor? Cum sa interpretam raspunsul indecis? E o noua petarda fumigena aruncata in media? Artist mare e Voda, joaca drama si comedie, e disponibil si ca regizor, afara-i vopsit gardul, inauntru e leopardul, acu’ plânge buricul târgului pe umarul calicului, acu’ rânjeste sardonic la moguli, daca te lauda nu-i da crezare, unde alinta azi loveste mâine, dupa ce l-ai trecut podul te-arunca in apa…
Nimeni ca el. In presupusa viitoare Constitutie, cea dintâi prerogativa a Presedintelui, va fi imbaierea in popor…
Ovidiu GENARU
