Invatamânt gratuit?!
De unde sa iau bani sa-i cumpar banca fiului meu?

Legea invatamântului, art. 3(1).Învatamântul obligatoriu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a învatamântului de 10 clase, forma de zi, încetează la vârsta de 18 ani. (2)Statul asigura gratuitatea învatamântului preuniversitar.

Invatamântul in România este gratuit si obligatoriu, cel putin asa se spune in lege. Despre obligativitatea lui nu vom discuta prea multe, insa dorim sa ne referim la gratuitatea lui. In realitate, invatamântul prescolar nu este gratuit deloc, cheltuielile carora trebuie sa le faca fata parintii fiind exagerate. Subiectul acestei discutii mi-a fost sugerat de afirmatiile facute de mama unui copil ce urma a fi inscris in clasa I, si care se plângea ca, pentru a putea face acest lucru la unul din marile Colegii bacauane, i s-a cerut, nici mai mult, nici mai putin, decât sa cumpere o banca pentru fiul sau! Daca nu, va sta intr-o cioarsa! „De unde sa iau eu bani sa cumpar o banca pentru coplilu meu?”. Se pare ca, in goana de a demonstra ca scoala lor este cea mai dotata, conducerile unitatilor de invatamânt au dat mâna libera invatatorilor si dirigintilor sa solicite de la parinti orice, inclusiv banci. Daca intri in foarte multe sali de clasa vezi jaluzele la ferestre, aparatura electronica de cea mai inalta clasa, covoare. Din banii scolii? Nu, din banii parintilor. Ii obliga cineva? Nu, li se sugereaza. Revin la acea intrebare obsedanta a mamei respective, de unde sa iau eu bani sa cumpar banca pentru copilul meu? Chiar nici bani pentru mobilier nu mai scolile din România?

Totul incepe cu „abecedarul”…

S-o luam de la clasa I, când apar caietele speciale si doua, trei culegeri, pe lânga o multime de alte lucruri costisitoare si greu de gasit. Pe masura ce copilul promoveaza clasele, cresc automat si cheltuielile. Nu mai discutam, pentru ca este deja un lucru arhidezbatut, despre fondul clasei sau al scolii, care nu sunt de loc de neglijat, despre uniforme cumparate si care nu prea sunt purtate. An de an, daca nu cumva si pe parcursuul unui semestru, apar din ce în ce mai multe manuale sau culegeri, pentru unele materii fiind cerute mai multe feluri de carti, care vor zacea aruncate printr-un birou fara sa fi fost deschise vreodata. Ghiozdanul copilului devine tot mai greu, acesta este fortat sa care aproape zilnic la scoala manuale si caiete, iar bugetul parintilor devine pe zi ce trece tot mai anemic. Dar asta nu e totul, pentru ca vine 8 martie, ziua vreunui profesor, ori vreo excursie care dau peste cap economiile parintilor. Nu mai vorbim despre banii pe meditatii, pentru ca fiecare parinte vrea binele copilui sau.

Sfârsit de an scolar plin de sacrificii

Si vine si sfârsitul anului scolar, alt calvar. Poate, din acest moment, nu s-ar mai putea discuta despre gratuitatea invatamântului preuniversitar, pentru ca tot ce urmeaza imbraca alte aspecte. Insa toate au acelasi numitor comun, invatatorul sau dirigintele. Bani pe flori, bani de premii si mica atentie pentru invatatoare sau diriginte. S-a ajuns pâna acolo incât parintii sa-si exprime bucuria ca odraslele lor n-au luat premiul intâi! Si asta inca nu e totul! Daca ai copil in clasele a IV-a sau a VIII-a, trebuie sa-l lasi la banchetul de sfârsit de an, care, pe timpuri, se facea in sala de clasa, acum, numai la restaurant! Suma cheltuita pentru distractia copiilor se invârte, de obicei, in jurul a 150 de lei, aici neintrând si banii pentru cadoul învatatoarei. Cum se scot cadrele didactice din aceasta discutie? Simplu. Cu declaratii de genul „Initiativa a apartinut unor parinti. Presedintele Comitetului de parinti a dorit acest lucru, eu n-am nici un amestec”. Si mai e ceva de adaugat, lucru pe care-l facem noi, nu si invatatoarea cu pricina. De obicei, presedintele Comitetului de parinti este un parinte cu bani, care ii obliga si pe ceilalti, cu posibilitati mai reduse, sa se alinieze! Doar n-o sa-si faca de râs copiii! Revolta parintilor este una de conjunctura. Se arata indignati pentru ca un copil din clasa a IV – a face banchetul la un restaurant, dar se imprumuta si-i da banii! Pentru părinţii celor de clasa a VIII-a, pentru ca discutam numai de invatamântul preuniversitar, cheltuielile sunt si mai serioase. La sfârsitul anului scolar, pe lânga banii pentru banchet si albume foto, flori si cadouri pentru profesori si diriginti, trebuie luata în calcul si suma pentru tinute, pentru seara despartirii de colegi. Iar parintii baga mâna in buzunar, sau se imprumuta. Si in final, revenim cu intrebarea, cât este de gratuit invatamântul preuniversitar in România?
Dan MINDIRIGIU