S-a pensionat un eminent profesor

Ieri la prânz, o festivitate deosebita la Palatul Copiilor Bacau. O festivitate pe cât de restrânsa, pe atât de selecta, pentru ca , alaturi de inspectorii scolari, au fost prezenti distinsi profesori de fizica din municipiul Bacau. Prilejul? Si-a sarbatorit pensionarea eminentul profesor de fizica Gheorghe Poraicu, de la Colegiul National „Ferdinand I”, un pedagog intrat demult in legendele ferdinandistilor, OM de o rara modestie, egala doar cu imensul sau talent pedagogic, PROFESOR care si-a sfintit an de an catedra, punând totul in slujba Mariei Sale, Elevul. Gheorghe Poraicu a absolvit Facultatea de Fizica a Universitatii „Al.I.Cuza” din Iasi in 1966, fiind repartizat la Liceul Pedagogic din Bacau, unde a ramas pâna in 1969, când s-a transferat la Liceul industrial de constructii, unicul cu acest profil din Regiunea Bacau. Din 1972 si pâna la sfârsitul acestui an scolar a innobilat Catedra de Fizica a Colegiului National „Ferdinand I”, unde „a scris Istorie”, foarte multi dintre elevii sai distingându-se la fazele nationale si internationale ale Olimpiadei de Fizica. Ar fi de-ajuns sa ni-i amintim pe Tiberiu Mocanu, primul sau olimpic international, distins cu medalie de bronz la Moscova, pe multiplul medaliat Constantin Donea, pe Teodor Asavei sau pe Marius Matei. Profesorul Gheporghe Poraicu isi aminteste de performantele lor cu emotie. Si ne surprinde cu o declaratie in sitlul sau inconfundabil: „A fost meritul lor, in proportie de 90 la suta. Eu doar nu i-am impedicat sa se afirme. Când ai asemenea elevi, rolul tau nu mai este acela de profesor, ci unul de dirijor discret. Nu m-am bucurat prea mult la succese, atâtea câte au fost, dupa cum nu m-au dezarmat niciodata insuccesele, fiindca am avut si dintr-astea. Am privit succesele cu detasare, ba chiar, uneori, cu oarecare raceala. Cea mai mare bucurie a mea a fost, intotdeauna, Elevul, si m-am straduit permanent sa fiu profesorul de fizica al tuturor elevilor din clasa, nu numai al vârfurilor. Scoala si, indeosebi, clasa au insemnat totul pentru mine in intreaga activitate de dascal, pe care n-am intrerupt-o decât vreme de cinci luni, cât am facut armata”. Ne spune ca a avut norocul sa aiba colegi de catedra extraordinari, profesorii Fischer (plecat de trei decenii in Israel), Gheorghe Asavei, Toader Ungureanu si mai tânarul Dragos Florescu … „A fost o competitie permanenta intre noi, o competitie colegiala, care ne-a stimulat pe toti”. Profesorul Toader Ungureanu, prezent la festivitate, puncteaza: „Gheorghe Poraicu a fost un model pentru noi toti, un model de om, de coleg si de profesor”. Iata, in urma lui Gheorghe Poraicu stau 40 de promotii de elevi, norocosi ca l-au avut profesor. A ramas si va ramâne gravat adânc in memoria lor. Ce va face dupa pensionarea care va incepe, efectiv, la 1 septembrie 2009? „Nu intentionez sa-mi mai contiunui activitatea la catedra si nu voi mai intra intr-o sala de clasa decât peste doi ani, când imi voi conduce nepotul in clasa I. Ma retrag definitiv la Moinesti, cu familia, fiica mea este medic la Spitalul Municipal din Moinesti, ii place locul de munca, ii plac foarte mult colegii, sotia este deja acolo, asa ca ma fac moinestean. Voi avea, in sfârsit, destul timp sa citesc, pentru ca marea mea pasiune n-a fost fizica, a fost lectura, dar am fost pasionat si de meserie, de clasa, de elevi. Consider ca mi-am facut datoria de dascal, datoria fata de elevii mei”. La multi ani si multa sanatate, Domnule Profesor!
Stefan OLTEANU