Europa clocotea în anul 1848. Izbucneau revoluţie după revoluţie în toate ţările. Toate revoluţiile aveau un caracter burghezo- democratic. Nicolae Bălcescu sublinia atunci, cauzele şi statutul exact al revoluţiei din ţările române. El spunea: “Rădăcinile istorice ale evenimentelor de la 1848 se pierd în negura vremurilor”.”Revoluţia de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi viitor, fără altă cauză decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea general europeană. Revoluţia generală fu ocazia iar nu cauza revoluţiei române. Cauza ei se pierde în negura veacurilor. Uneltitorii ei sunt 18 veacuri de trude şi suferinţe ale poporului roman.”
Evenimentele petrecute în ţările române în anii 1848-1849, îşi au cauze proprii în societatea românească. Revoluţionarii de la 1848 din Ţările Române, s-au ridicat la luptă şi au militat pentru lărgirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Revoluţia a pus în evidenţă uriaşul potenţial al poporului român.
Revoluţia burghezo – democratică de la 1848, are un moment simbol: Proclamaţia de la Islaz, document citit de Bălcescu pe data de 21 iunie. În avanpremieră, în luna mai, erau luate măsuri organizatorice pentru cea de-a treia adunare populară de la Blaj concomitent cu crearea la Bucureşti a unui Comitet revoluţionar, în frunte cu Nicolae Bălcescu, Ion Ghica şi Alexandru Golescu. Ei au conceput textul proclamaţiei pe care au numit-o şi „Proiect de Constituţie”.
Obiectivele principale vizau înlăturarea orânduirii feudale şi obţinerea independenţei de stat. Promotorii acestei Proclamaţii alcătuiau atunci, elita societăţii româneşti. Ei se numeau: Nicolae Bălcescu, Costache Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell, C.A.Rosetti şi I.C Brătianu.
Încă din primul articol al acestui document se cerea respectarea autonomiei administrative şi legislative a ţării şi neamestecul nici unei puteri străine din afară ceea ce ar fi constituit un pas înainte spre independenţă. Se mai stipulau drepturi politice, o adunare obştească, libertatea tiparului, formarea gărzii naţionale, expropierea averilor mănăstireşti şi emanciparea clăcaşilor.
Proclamaţia de la Islaz a fost citită în faţa unei mari adunări populare în locul numit „Câmpia Regenerării”unde în entuziasmul maselor, s-au distribuit două stindarde tricolore: unul este înmânat poporului de către Ion Heliade Rădulescu ,iar celălalt oştirii participante la adunare de către colonelul Cristian Tell .
Guvernul privizoriu, constituit pe Câmpia Regenerării de la Islaz, se adresează în numele poporului, domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu cerându-i să semneze Constituţia şi spunându-i: „Măria Ta!Mişcarea care a zguduit Franţa şi Germania s-a simţit în toată Europa şi n-a întârziat să neliniştească şi România.Poporul român deznădăjduit de lungile sale suferinţe, locuitorii Capitalei, neliniştiţi de sosirea comisarului rus, totdeauna premergător de tulburări, cum şi de complot străin urzit în întuneric pentru ca să tulbure liniştea publică în beţia patimilor, s-au văzut nevoiţi să ia parte la o mişcare naţională de apărare şi de principii…Prin Proclamaţia alăturată, ea cheamă pe tot românul să ia parte la marea operă a regenerării. Ea nu te înlătură nici pe Înălţimea Ta.
Considerând că mâinile slăbite ale măriei tale nu mai sunt în stare să ţină frânele guvernului şi că glasul măriei tale nu mai are influenţă asupra armatei, subsemnaţii, pentru aşi îndeplini misiunea, s-au văzut în neapărată nevoie de a lua, prin interim, o sarcină grea şi s-au constituit în guvern provizoriu.Membrii Guvernului privizoriu: Preotul Şapcă, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, Ştefan Golescu, Nicolae Pleşoianu.
Islaz, din Câmpul Regenerării.”
GENERAL(r) dr. Vasile APOSTOL
