„Poate rezista România noilor politici de forta, care se aplica chiar azi in dependenta de slabiciunea militara, ecoonmica si culturala, dar si asimilarea interna din punct de vedere etnic si politic a teritoriilor locuite sedentar din vechimea vechimii de poporul român? Vom mai putea sa ni-i onoram si peste 100 de ani pe Stefan cel Mare si Mihai Viteazu asa cum americanii si-i onoreaza pe George Washington si Benjamin Franklin?”, se intreba retoric, in 2007, Andrei Vartic. Timpul nu a mai avut rabdare cu scriitorul Vartic. Pe 2 iunie a.c. a fost chemat sa urmeze drumul celor Drepti fara sa primeasca un raspuns. Sâmbata, familia, prieteni dragi din Moldova si Bacau s-au adunat la mânastirea Diaconesti, comuna Agas, pentru a-l comemora si, poate, pentru a gasi, impreuna, un raspuns la framântarile artistului. Au fost primiti, cu pâine si cu sare de inimotii organizatori si de parintele Amfilohie. Slujba de pomenire le-a ravasit inimile si amintirile, glasurile duhovnicesti ale maicutelor, cântecul cucului si freamatul pârâului din vecinatatea mânastirii l-au readus in sufletul celor prezenti pe Andrei Vartic. Trebuie sa-i amintim pe cei prezenti: profesorul univ ersitar de la Academia de Stiin te Ecnomice Chisinau, Vasile Soimaru, Maria Poscanu si „Haiducii din Costesti” Ialoveni, Nicu Mucenica si ansamblul „Saratelu” din comuna Sarata, Camelia Rosu si Ansamblul „Ca la noi” din Bacau si, nu in ultimul rând, Ion Vartic, fiul marelui scriitor. „Tatalui mei i s-a refruzat acordarea cetateniei insa, acum, aici, la Diaconesti este acasa”, spune Ion Vartic. Florin CRETU