Lehamite de consilier

Alesii nostri, de la municipiu si judet s-au cam plictisit de taiatul frunzei la câini. Vin cu greu la sedinte, trec proiectele de hotarâri prin comisii si la vot in doi timpi si trei miscari si se gândesc doar la nisipuri aurii si bai termale. Cei mai multi nici nu inteleg, sau nu vor sa inteleaga, ce se discuta. Privesc in stânga si in dreapta si voteaza nu cum le dicteaza constiinta ci, cum voteaza grupul. Putini dintre ei si-au facut timp sa-si completeze rapoartele de activitate pentru primul an de mandat. Nu conteaza, isi spun, ce pot sa-mi faca acum, in luna lui cuptor? Mai degraba mergem la o bere, la un mic cu mic si mai impartim ceva daca o mai fi. Nu prea mai este. E prea liniste in Bacau, municipiu si judet, putine lucrari, licitatii pe SEAP nu s-au mai scos de ceva timp, campanie electorala mai la toamna. De bani, ce sa mai vorbim. La rectificare, vreo patru poli, pe scoli o târa mai mult dar sunt pentru lucrarile de anul trecut. Consilierii nostri chiar ca se plictisesc. Le este dor de vremurile când refuzau lucrari. Le este pofta de cascaval, ca-i de la Stavarache sau Benea, sa fie, nimic nu se refuza. Au devenit mai umani, discuta colegial cu vecinul de banca, nu conteaza ca-i “enamic” politic, poate o pun de-o alianta cu dar. Discuta pur teoretic, din motivele expuse mai sus. Nu e, visteria e goala. Le-a ramas doar foamea de bani.
Printre ei sunt si oameni de buna credinta, muncitori, constiinciosi, doritori sa faca. Ii intâlnesc aproape zilnic prin palatele administrative, te plictisesc cu intrebari, vor sa stie ce se mai intâmpla, care este pulsul. Ei stiu de ce au fost votati, de ce sunt membrii unor foruri legislative, care sunt asteptarile. Sunt prea putini. Nu s-au plicitsit, nu au intrat in amorteala, nu le este lehamite. Pentru ei, vacantele se fac atunci când au satisfactia datoriei implinite nu când cascavalul din galantar s-a terminat.