Rifugio Sapienza, la cota 1900, ultima Thule intr-un peisaj selenar. Soseaua, autocarele, turistii, amestecul desertaciunii unui azi efemer cu dimensiunea impenetrabila a duratei geologice; simti ceva si nu stii ce simti. S-ar putea si mai sus pentru temerari, dar nu indraznim. E frig. Se spune ca romanii au inventat inghetata pe Etna; zapada dulce, intâmplare cu miere si nuci. Dune de lava, vechi cratere adormite, maruntaie ale pamântului, vânt aspru, vesnicie incremenita in forme bizare. Bietii de noi, cumparam suveniruri din piatra lavica; ne dovedim vremelnicia, daca mai era nevoie.
Parca suntem veniti aici din viitor, extraterestri, indarat in vremea dinozaurilor magmatici; personaje din Joules Verne. Intr-un fum de opiu par invaluite orizonturile Etnei, pâna dincolo de Catania; marele oras zgomotos nu-i decât un prundis macinat de istorie; evadati din timp consumam drogul privelistilor alpine; si ceva mitologie. Apoi coborâm, trecem prin mici orase fermecatoare, incastrate de ziduri antice potopite de valuri de azalee roz; coborâm, coborâm spre Zafferana, Etneea, Santa Venerina si Giarre, spre plajele aglomerate. Venim din poala lui Zeus, vom bea o bere pe terasa, in lumina orbitoare a golfului, pe unde si Platon trecu ceva mai inainte, poate ieri. In Sicilia inveti repede sa nu te mai miri de nimic; meseriile antice au trecut, intacte, la contemporani, ulei de masline presat la rece de copiii internetului, ca sa dau un exemplu; proaspete sunt aromele vechilor culturi, proaspete toxinele esapamentelor. Insa Marea, Marea tot mai arunca la tarm manuscrise pierdute. Dupa douazeci de ani de truda educativa asidua, Italia se margineste cu un albastru pur. Barosanii nostri cu lanturi de aur au facut din Pontul Euxin o hazna.
Sa nu uit: acele orasele supraetajate pe stânci, aflate sub zodia intâmplarii si necesitatii, casele inghesuite, intens vietuite, un desen de copil, toate meseriile si atelierele, mestesugurile, nimic artificial, balcoanele de fier forjat, florile si zidurile, unde toti se cunosc cu toti de o mie de ani: Camporotondo, Belpasso, Mascalucia, Tremestieri, Trecastagni, San Gregoria, Pedara, Nicolosi, Viagrande. Le-am strabatut pe toate; in Viagrande, in mijlocul unei livezi de portocali, la resedinta Poggio Ducale, oxidata de timp, intr-un parc gazonat, cu arbori seculari de unde se vedeau luminile corabiilor si stelele Etnei, in aceasta suprarealitate siciliana de noapte de iunie s-a desfasurat nunta. Fara dans; nu se fura mireasa; nasul nu stoarce punga mesenilor, cu lautarii dupa el; domnii si doamnele lunecau pe gazon ca umbrele in Senatul roman. Lipseau doar togele.
Transcriu, pentru ca suna frumos, nume de bucate: Spumante Metodo Champenoise Ferrari, Spumante Cantina Fontanafredda, L’angolo della Fritturina di Paranza, Caponata alla Gattopardo, Mille Foglie di Melanzane ala Siciliana, Tonni in Grosta di Patate Boulangere, Beccafico di Mascoline con Pinoli e Vvetta, Verdure Selvatiche saltate all’ Olio d’Oliva, Torte Augurale, Baba, Geli, Fragole, Ananas, Kiwi e Melone con Gelato al Limone, L’angolo della Frutta Esotica.
Si inca o delicatesa pe toata durata: briza golfului.
Ovidiu GENARU
