Enigma unui bacauan luat ostatic in Libia

caz-cosa-1.jpgAcesta sustine ca in perioada 1986-1987 a facut inchisoare politica in Libia si ca autoritatile libiene i-au dat drumul in schimbul eliberarii unui terorist inchis in România. El cere statului român daune pentru detentia nedreapta

Un bacauan in vârsta de 60 de ani a adresat recent Guvernului si Presedintelui României un memoriu cu totul neobisnuit, prin care cere daune materiale si morale deoarece, spune el, a facut pe nedrept un an si jumatate de detentie politica in Libia, in 1986 si 1987. Mai mult, Neculai Cosa este convins ca autoritatile libiene au conditionat eliberarea sa si a altor doi români de eliberarea unui terorist libian arestat in România pentru uciderea unui diplomat israelian.

18 luni de inchisoare pentru un bidon de alcool

Incredibila experienta a lui Neculai Cosa in Libia a inceput in aprilie 1986, când „eram detasat acolo ca muncitor de societatea de constructii Arcom Bucuresti si am fost arestat impreuna cu alti doi colegi români, Laurentiu Roca din Neamt si Nicolae Spataru din Constanta, pentru consum de alcool – acesta fiind interzis in tara lor. Totul a pornit de la o chestiune marunta: Laurentiu m-a rugat sa-i fac rost de un bidon de tuica, pe care l-am obtinut de la Nicolae. Laurentiu a fost prins cu tuica la o razie. A trebuit sa marturisim, caci ne amenintau ca ne pun la curent daca nu spunem tot si ne temeam sa nu ne omoare, n-ar fi fost mare lucru pentru ei”. Cei trei, si-a continuat Neculai Cosa povestirea, s-au asteptat ca dupa câteva zile sa fie eliberati, cum se intâmplase cu multi români prinsi cu asemenea abateri. Nu a fost asa. „Dupa doua saptamâni in care am stat precum câinii speriati intr-un colt si nimeni nu s-a interesat de noi, un politist ne-a chemat sa lucram intr-un atelier auto apartinând inchisorii. Acolo eram ceva mai liberi si mi-am putut suna sotia in România, ba chiar am intrat la Ambasada României la Tripoli – unde, spre marea mea disperare, mi s-a comunicat ca nu se poate face nimic pentru noi. Am plâns atunci toata ziua”, a mai spus barbatul.
In decembrie 1986, cei trei au fost anuntati ca vor putea pleca acasa. „O saptamâna ne-au tinut in suspans, ne temeam ca o sa ne execute sau, cum auzisem pe acolo, ca o sa ne lase sa murim in pustiu. Ne-au dus apoi in alta inchisoare, mai fioroasa, care, din câte am observat, era pentru detinuti politici. Acolo am zacut sase luni intr-o celula minuscula, de unde nu mai speram sa scapam cu viata”, a relatat Neculai Cosa. Potrivit spuselor sale, in ultimele luni de detentie au beneficiat de un regim mai blând de detentie, iar politistii le-au comunicat ca de fapt nu sunt vinovati, dar ca nu pot fi eliberati fara aprobare de „foarte sus”, „in functie de o decizie a statului român”. „Atunci am facut legatura cu o stire auzita la radio «Europa Libera» pe când lucram in atelierul auto: ca un cetatean libian a fost arestat si condamnat pe viata, dupa ce a impuscat mortal, in plina zi, in centrul Bucurestiului, un diplomat israelian. Am inteles ca ne-au arestat pe nedrept si ca n-o sa ne dea drumul decât daca ai nostri il elibereaza pe teroristul lor”, sustine barbatul.

Schimbul de prizonieri

In acea perioada, acasa in România, sotia lui Neculai Cosa, Maria, era internata intr-un spital din Bucuresti. „O doamna internata si ea m-a intrebat intr-o zi de ce plâng mereu si i-am povestit nenorocirea sotului, de care nu mai stiam nimic. Ea cunostea pe cineva la Comitetul Central si m-a indrumat acolo sa depun un memoriu. Asa am ajuns in audienta la un anume Ion Coman (fost ministru al Apararii Nationale – n.red.), care s-a aratat impresionat de povestea mea si mi-a promis ca va vorbi cu Ceausescu sa ma ajute. Dupa trei saptamâni, Neculai s-a intors acasa”, a povestit femeia.
„La eliberare, in septembrie 1987, am fost luati chiar de ambasadorul român – nu-mi mai amintesc cum il chema-, care ne-a dezvaluit ca autoritatile libiene au acceptat sa ne dea drumul doar o data cu eliberarea teroristului din Bucuresti. Libianul, am aflat mai târziu, a fost primit ca un erou acasa si asigurat pe viata de autoritati din punct de vedere material”, a completat Neculai Cosa.

O tacere de 22 de ani

Dupa intoarcerea din Libia, viata lui Neculai Cosa a continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intâmplat, iar peste acea perioada neagra din destinul sau s-a asternut o nefireasca tacere. Nimeni nu l-a intrebat vreodata ceva despre detentia politica in Libia, spune el, iar teama l-a impiedicat multa vreme sa-si faca povestea publica. „Am suferit ca un câine, degeaba, un an si jumatate, timp in care sotia a zacut in spital, fiind nevoita sa lase copiii in grija vecinilor, tata a murit de suparare, fratele s-a imbolnavit de grija, iar mama a facut slujbe peste slujbe ca sa scap cu viata de acolo. Mult timp am scris memorii si apoi le-am rupt, mi-a fost frica sa nu trimita libanezii pe cineva sa ne omoare. De la o vreme insa, m-am gândit ca nu pot sa mor pâna nu povestesc public ce mi s-a intâmplat si nu cer sa mi se faca dreptate”, a explicat bacauanul.
Luna trecuta, Neculai Cosa a depus memorii in acest sens la Presedintie si la ministerele de Externe, Interne si Justitie. De la Interne, scrisoarea sa a ajuns tot la Justitie, de unde a primit raspuns – dar un raspuns ce pare scris in batjocura, Libia fiind confundata, din cine stie ce motive, cu Libanul. „Impotriva unei hotarâri de condamnare pronuntata de o instanta din Liban trebuie exercitate cai de atac in termenele si conditiile prevazute de legea penala a acestui stat. Având in vedere timpul indelungat scurs de la data la care ati fost detinut pe teritoriul Libanului, este posibil sa fie implinite termenele de prescriptie inauntrul carora se poate introduce, conform legislatiei din Liban, o actiune civila având ca obiect repararea prejudiciilor suferite in urma unui proces penal”, se arata in raspunsul semnat de Viviana Onaca, sefa Directiei Drept International si Tratate.

Pe urmele martorilor

Povestea lui Neculai Cosa indica mai multi martori ai evenimentelor din Libia, in afara de sotia sa: colegii de temnita, Laurentiu Roca si Nicolae Spataru, Ion Coman de la Comitetul Central si ambasadorul României la Tripoli de la acea vreme (a carui nume l-am cerut ieri de la Ministerul român de Externe). Pâna la inchiderea editiei, nu am reusit sa luam legatura cu niciunul dintre acestia. Vom reveni cu informatii imediat ce vom intra in posesia lor.

Despre Libia

Potrivit enciclopediei online Wikipedia, Libia, numita oficial Marea Jamahiriye Araba Populara si Socialista, este situata in nordul continentului african, lânga Egipt. De patru decenii, este un mare producator si exportator de petrol, ceea ce a dus la cresterea nivelului de trai.
Alin LEANCA

Adauga un comentariu

*