De la sublim la ridicol, nu-i decât un pas

Două zile de decernare a premiilor muzicale ”Romanian Top Hits”ne vor delecta auzul şi aducem Primăriei „mulţumiri” pe această cale, că nu ţine cont de bulina roşie a clădirilor matusalemice din jur şi nici de obligativitatea de a asculta muzică cu arcanul, a unor persoane care poate nu sunt fani ai hiturilor contemporane. În orice ţară civilizată (sau poate chiar şi-n Rwanda) concerte de asemenea anvergură se dau în afara oraşului sau în parcuri. La Bacău, un loc nimerit este cel al Insulei de agrement. Impactul pe care îl au başii chitarelor şi percuţia tobelor, este echivalent cu seismele prevăzute de profesorul Hâncu, dar care chiar au loc în realitate. Devastarea de care are parte centrul oraşului după concerte, este una apocaliptică. Se triplează stafful „Spaţiilor verzi” ca să poată face faţă la munţii de gunoaie rămase. În vremurile declinului economic, când se întrezăresc zile negre, în vremurile când spitalele nu au sânge pentru transfuzii, când eşti obligat să vii de acasă cu medicamente şi seringi, la internare, noi dăm din cap în ritm hip- hop, pe banii noştri, pentru că plebea doar execută, nu discută. Atenţia îndreptată către umanitate, este redusă şi spun asta pentru că se face tot posibilul să se muşamalizeze sărăcia cu sânii siliconaţi ai vedetelor din showbiz. Nu resping muzica, dar nici nu aclam contextul în care are loc şi preţul colosal cu care se plătesc participanţii. Se apropie campania electorală şi trebuie să facem repetiţii la rânjit. O suma importantă plăteşte comunitatea, care nu-i chiar mică: 450 000 lei, adică 4 miliarde jumatate de lei vechi, bani cu care s-ar putea realiza numeroase proiecte de natură constructivă. Că românul s-a născut poet, stiam. Dar că îşi doreşte în vremuri de răstrişte să fie martor al galantoneriei inutile, mi-e cu neputinţă să cred.
Am un sentiment de deja-vu. Parcă aş participa la defilările 23 August, doar fundalul muzical e distinct. (Amalia Andone)