Neculai Cosa sustine ca in perioada 1986-1987 a facut inchisoare politica in Libia si a fost folosit intr-un schimb de prizonieri.
Ancheta efectuata de „Observator de Bacau” in cazul Neculai Cosa (care sustine ca in perioada 1986-1987 a facut inchisoare politica in Libia si a fost folosit intr-un schimb de prizonieri) a scos la iveala o serie de contradictii suspecte, ce trimit cu gândul la ipoteza musamalizarii adevarului.
Memoriul
Neculai Cosa (foto), in vârsta de 60 de ani, a trimis recent Guvernului si Presedintelui României un memoriu prin care cere daune pentru perioada in care, spune el, a fost inchis abuziv de autoritatile libiene. Potrivit declaratiilor sale, a fost arestat in aprilie 1986, alaturi de alti doi români (Laurentiu Roca si Nicolae Spataru), sub acuzatia de consum de alcool (considerat infractiune in Libia), cei trei fiind eliberati dupa un an si jumatate, când statul libian a obtinut la schimb eliberarea unui cetatean al sau, inchis pe viata in România dupa ce asasinase un diplomat israelian.
Ancheta
Povestea lui Neculai Cosa este sustinuta atât de sotia sa Maria (care a cerut ajutorul Comitetului Central pentru a-si salva sotul), cât si de unul din tovarasii lui de suferinta, Nicolae Spataru (pe Laurentiu Roca nu am reusit sa-l gasim). Ion Coman de la Comitetul Central (cel cu care a vorbit Maria Cosa) nu a putut fi contactat. Am stat de vorba cu ambasadorul român in Libia de la acea vreme, Ristache Florea, care a negat orice implicare. Fostul diplomat a declarat ca nu-si aminteste de Neculai Cosa si tovarasii lui, dar nu a exclus posibilitatea ca evenimentele sa se fi petrecut fara stirea sa. De asemenea, el a precizat ca românii care erau prinsi cu alcool petreceau cel mult o luna dupa gratii. Consulul român in Libia de atunci, Nicolae Calugaru, nu a fost de gasit. Am reusit insa sa vorbim cu un fost tehnician de normare la Arcom (compania din Bucuresti care-l detasase pe Neculai Cosa in Libia), Gheorghe Arbureanu. Acesta se afla in Tripoli in momentul arestarii si isi aminteste ca „nu am mai primit pontaje pentru el”.
Documentele
Memoriul lui Neculai Cosa a ajuns la Presedinte, la Ministerul Justitiei si la Ministerul de Externe. Primul raspuns trimis de Justitie pare scris in batjocura, Libia fiind confundata cu Libanul. La solicitarea Presedintiei, Ministerul Justitiei i-a trimis lui Cosa un al doilea raspuns: „intre România si Marea Jamahiriye Araba Libiana Populara si Socialista nu a fost incheiat niciun tratat care sa contina dispozitii cu privire la asistenta judiciara internationala in materie civila, tratat in baza caruia ministerul nostru sa transmita autoritatilor libiene o cerere de asistenta juridica gratuita, in vederea identificarii unei modalitati de rezolvare a cererii dumneavoastra”. Potrivit raspunsului de la Externe, „in contextul in care, conform legii libiene, «producerea si consumul de alcool dovedite in justitie» se pedepseste cu inchisoare intre trei si cinci ani, iar dumneavoastra vi s-a aplicat jumatate din pedeapsa minima, demersul de redeschidere in justitie a spetei respective nu ar avea finalitatea dorita de dumneavoastra”.
Semne de intrebare
Reunirea declaratiilor si documentelor existente (inclusiv o adeverinta emisa de Arcom pentru a-i servi lui Neculai Cosa la pensionare, care atesta detasarea sa in Libia in perioada 1985-1987) ridica mai multe semne de intrebare. Primul raspuns de la Justitie denota o abordare superficiala a cazului. Raspunsul de la Externe nu contine o dovada privind pedeapsa pentru consumul de alcool in Libia si intra in contradictie cu cele afirmate de fostul ambasador despre durata detentiei. Declaratiile fostului tehnician de normare se contrazic cu adeverinta de la Arcom, potrivit careia Neculai Cosa nu a facut deloc inchisoare.
Vom reveni cu noi informatii in acest caz imediat ce le vom obtine.
Alin LEANCA
